Ce inseamna sa fii cu adevarat liber

Toata lumea vorbeste despre libertate. In toata lumea, diferiti oameni, diferite rase, diferite tari se lupta pentru libertate. Dar ce este libertatea? In America se vorbeste depre viata intr-o tara libera. Dar suntem noi cu adevarat liberi? Suntem noi liberi sa ne manifestam cu adevarat personalitatea? Raspunsul este nu, nu suntem liberi. Adevarata libertate este legata de spiritul uman - este libertatea de a fi cu adevarat.

Cine ne opreste sa fim liberi? Noi condamnam guvernul, vremea, parintii, religia, il condamnam pe Dumnezeu. Dar cine ne opreste sa fim liberi? Noi suntem singurii care ne opunem acestei libertati. Ce inseamna sa fii cu adevarat liber? Uneori ne casatorim si spunem ca ne-am pierdut libertatea, apoi divortam si tot nu suntem liberi. Ce ne opreste? De ce nu putem fi noi insine?

Orice om are amintiri indepartate despre o perioada cand eram liberi si iubeam aceasta libertate, dar noi am uitat ce inseamna cu adevarat libertatea.

Daca privim un copil de doi sau trei ani, vom constata ca suntem in fata unei fiinte umane cu adevarat libere. De ce este un copil atat de viu? Deoarece el face exact ceea ce doreste sa faca. El este complet salbatic. La fel ca o floare, un copac sau un animal, care nu a fost inca domesticit, este perfect natural! Si daca observam copiii care au doi ani, descoperim ca au un zambet larg pe fata si se distreaza. Ei exploreaza lumea. Lor nu le este frica sa se joace. Le este frica doar atunci cand se ranesc, cand le este foame, cand unele din nevoile lor nu sunt implinite, dar nu le este teama de trecut si nici nu le pasa de viitor; ei traiesc doar clipa prezenta.

Copiilor mici nu le este teama sa exprime ceea ce simt. Ei sunt atat de plini de iubire incat daca percep dragostea, se topesc in ea. Lor nu le este deloc teama sa iubeasca. Aceasta este, de fapt, descrierea unei fiinte umane normale.

Dar ce se petrece cu omul care a devenit adult? De ce este atat de diferit? De ce nu mai este natural? Daca privim lucrurile din perspectiva Victimei, am putea spune ca ni s-a intamplat ceva foarte trist, dar daca le privim din perspectiva Luptatorului, putem spune ca tot ceea ce ni s-a intamplat este normal. Ceea ce ni s-a intamplat este faptul ca am descoperit Cartea Legii, pe Marele Judecator si Victima care ne guverneaza viata. Noi nu mai suntem liberi deoarece Judecatorul, Victima si sistemul de convingeri nu ne permit sa ne manifestam asa cum suntem cu adevarat, sa fim noi insine. Dupa ce mintile noastre au fost indoctrinate cu toate aceste aberatii, noi nu mai suntem fericiti.

Acest lant se transmite de la o generatie la alta, fiind perfect normal in societatea umana. Nu trebuie sa ne acuzam parintii pentru ca ne-au invatat sa fim ca ei. Ce puteau sa ne invete daca ei nu stiau decat acest lucru? Ei au facut tot ceea ce au putut mai bine, iar daca au avut uneori un comportament abuziv, acesta s-a datorat educatiei lor, temerilor lor, propriilor lor convingeri. Ei nu au avut niciun control asupra indoctrinarii exterioare pe care au primit-o, astfel incat ei nu ar fi putut sa se comporte diferit.

Ce anume a facut sa dispara starea noastra naturala? Ceea ce noi numim responsabilitati. Judecatorul spune: "Hei, ce faci? Ai niste responsabilitati, ai multe lucruri de facut, trebuie sa muncesti, trebuie sa mergi la scoala, trebuie sa castigi bani pentru ca sa traiesti". Toate aceste responsabilitati ne trec prin minte. Fata noastra se schimba atunci instantaneu si devine serioasa.

Libertatea pe care o cautam este libertatea de a fi noi insine, de a ne exprima liber. Dar daca ne uitam la vietile noastre, vom vedea ca in majoritatea timpului actionam doar pentru a le fi pe plac altora, pentru a fi acceptati de ceilalti, in loc sa ne traim viata si sa ne facem pe plac noua insine. Dupa cum putem vedea in toate societatile din lume, dintr-o mie de oameni, 999 sunt complet "civilizati".

Cel mai rau este ca marea majoritate a oamenilor nu sunt constienti de faptul ca nu sunt liberi. Exista inlauntrul fiecarui om ceva care ii sopteste ca nu este liber, dar el nu intelege despre ce este vorba si de ce nu este liber.

Drama majoritatii oamenilor este ca ei isi traiesc vietile si nu descopera niciodata ca Judecatorul si Victima le conduc mintea, si de aceea nu au nicio sansa de a fi liberi. Primul pas catre propria libertate este luciditatea. Pentru a rezolva o problema, este necesar sa o constientizam mai intai.

Constientizarea este intotdeauna primul pas deoarece daca nu esti constient, atunci nu poti transforma nimic. Daca nu esti constient ca mintea ta este plina de rani si de emotii otravite, nu poti incepe sa cureti si sa vindeci ranile si vei continua sa suferi.

Nu avem niciun motiv pentru a suferi. Daca am fi constienti, ne-am putea revolta si am putea spne: "Gata!". Putem incepe oricand sa cautam o modalitate prin care sa ne vindecam si sa ne transformam visul personal.

De aceea, este important sa devenim stapanul propriului nostru vis; asa se explica de ce toltecii au devenit maestri ai viselor. Viata ta este manifestarea visului tau; este o opera de arta. Daca nu-ti mai place visul, poti sa-ti schimbi viata oricand. Maestrii visului fac din viata o capodopera; ei controleaza visul facand alegeri constiente. Orice alegere are consecinte, si un maestru al visului este constient de consecinte.

A fi toltec este un mod de viata. Este modul de viata in care nu exista conducatori si supusi, in care fiecare isi are propriul adevar si isi traieste propria realitate. Un toltec devine intelept, devine natural si devine liber din nou.

Una din functiile creierului nostru este aceea de a transforma energia materiala in energie emotionala. Creierul nostru este o uzina de emotii. Libertatea pe care o cautam inseamna sa ne folosim mintea si corpul pentru a ne trai propria viata, nu sa traim viata unui sistem de convingeri.

Exista trei modalitati de a deveni liberi:

-Prima este aceea de a deveni constienti de cine suntem cu adevarat, cu toate posibilitatile aferente. Este necesar sa facem un inventar al tuturor convingerilor si limitarilor noastre, al tuturor legamintelor pe care le-am facut candva, si prin acest proces putem incepe transformarea noastra. Orice om poate atinge maiestria transformarii prin inlocuirea legamintelor bazate pe frica, ce produc suferinta, si asta doar prin reprogramarea mintii. Una din caile de atingere a acestei maiestii consta in explorarea si adoptarea unor convingeri alternative, cum ar fi spre exemplu Cele Patru Legaminte.

-A doua modalitate este aceea de a ne controla emotiile, astfel incat sa nu mai generam emotii care sunt starnite de frica. Daca ne-am contempla mintea si am observa ca este bolnava, am putea descoperi ca exista un tratament. Suferinta nu este necesara. Mai intai, este necesar sa ne deschidem ranile emotionale prin intermediul adevarului (adevarul este ca un bisturiu), dupa care vom putea scoate otrava si ne vom putea vindeca ranile complet. Cum putem face acest lucru? Simplu: trebuie sa-i iertam pe cei care au gresit fata de noi, nu neaparat pentru ca merita sa fie iertati, ci pentru ca noi ne iubim pe noi insine atat de mult incat nu dorim sa mai platim pentru nedreptatea comisa de altii. Iubirea este singura modalitate de vindecare.
Necazul este ca cei mai multi oameni isi pierd controlul emotiilor. Emotiile sunt cele care controleaza comportamentul uman, nu omul este cel care controleaza emotiile. Atunci cand ne pierdem controlul, noi spunem lucruri pe care nu am fi dorit sa le spunem si facem lucruri pe care nu am fi dorit sa le facem. De aceea este atat de important sa devenim impecabili in gandire si in vorbire, transformandu-ne astfel intr-un luptator spiritual. Noi trebuie sa invatam sa ne controlam emotiile astfel incat sa avem suficienta putere personala pentru a ne transforma legamintele bazate pe frica, pentru a scapa din iad si a ne crea raiul nostru personal.

-O a treia solutie este asa-numita initiere prin moarte, pe care o regasim in numeroase traditii si scoli ezoterice din lume. Este vorba de o moarte simbolica, dar pentru aceasta este necesar un mare curaj si sa fim foarte puternici.

Poate ca nu putem scapa de destinul de a fi oameni, dar avem la dispozitie totusi doua optiuni: de a ne bucura de destinul nostru sau de a suferi din cauza lui. A suferi, sau a iubi si a fi fericiti.

Cele patru legaminte

"Fiti impecabili in tot ceea ce spuneti!"
Nu rostiti decat adevarul. Nu afirmati decat ceea ce ganditi cu adevarat. Nu folositi cuvintele pentru a jigni sau pentru a barfi, lucru valabil inclusiv pentru voi. Aplicati puterea cuvantului in sensul adevarului si al iubirii.

"Nu luati nimic personal!"
Nimic din ceea ce fac altii nu are vreo legatura cu voi. Tot ce afirma si tot ce fac ei este proiectia propriei lor realitati, a propriului lor vis. Daca deveniti imuni la opiniile si la actiunile celor din jur, nu veti mai fi victimele unei suferinte inutile.

"Nu faceti presupuneri inutile!"
Cautati in voi curajul de a pune intrebari si de a exprima ceea ce doriti cu adevarat. Comunicati cu cei din jur cat mai clar cu putinta, evitand astfel neintelegerile, tristetea si dramele inutile. Acest legamant este suficient pentru a va transforma radical viata.

"Faceti intotdeauna tot ce va sta in putere!"
Nu uitati insa ca eficienta noastra maxima se schimba de la o clipa la alta, la fel cum starea organismului difera atunci cand acesta este sanatos de momentul cand este bolnav. Indiferent de circumstante, faceti tot ce va sta in puteri. Veti evita astfel autojudecarea, criticile si regretele inutile.

Arta Pacii

Fiecare zi din viata unui om contine bucurie si furie, durere si placere, intuneric si lumina, urcusuri si caderi. Fiecare moment este o parte din natura - nu incerca sa te opui sau sa negi ordinea cosmica a lucrurilor.

Nu mai privi lumea cu repulsie si frica. Infrunta cu curaj tot ceea ce iti scot zeii in cale.

Viata insasi este o permanenta incercare. Antrenandu-te trebuie sa te supui unor teste si sa te cizelezi pentru a putea face fata marilor provocari ale vietii. Transcende taramul vietii si al mortii si atunci vei fi capabil sa abordezi cu calm si cu stapanire de sine crizele cu care te vei confrunta.

Fii recunoscator chiar si oamenilor dificili, negativisti si rai. Sa faci fata unor asemenea obstacole este o parte esentiala din antrenamentul in Arta Pacii.

Esecul este cheia succesului;
Fiecare greseala ne invata ceva.

Arta Pacii inseamna sa completezi ceea ce iti lipseste.

Daca inima ta este suficient de mare incat sa-ti cuprinda adversarii, poti vedea prin ei si le poti evita atacurile. Odata ce i-ai invaluit, vei fi capabil sa-i conduci pe calea indicata de cer si pamant.

Sa ranesti un adversar inseamna sa te ranesti pe tine insuti. Arta Pacii inseamna sa controlezi agresiunea fara a provoca ranirea.

Luptatorul care este total trezit poate utiliza in mod liber toate elementele existente in cer si pe pamant. Adevaratul luptator invata cum sa perceapa corect activitatea universului si cum sa transforme tehnicile martiale in modalitati de exprimare a puritatii, bunatatii si frumusetii. Mintea si trupul unui luptator sunt patrunse de iluminare, intelepciune si calm profund.

Arta Pacii este principiul nonrezistentei si tocmai din aceasta cauza ea este victorioasa inca de la inceput. Cei care au intentii rele sau ganduri certarete sunt instantaneu infranti. Arta Pacii este invincibila deoarece nu se lupta cu nimic.

Nu exista intreceri in Arta Pacii. Un adevarat luptator este invincibil deoarece el nu se intrece cu nimeni si nimic. A invinge inseamna sa biruiesti spiritul certaret pe care il gazduiesti in tine.

Fierul este plin de impuritati care il slabesc; prin prelucrare el devine otel si este transformat intr-o lama ascutita de sabie. Fiintele umane se dezvolta dupa acelasi model.

Telul antrenamentului este de a-l intari pe cel slab, de a fortifica trupul si de a slefui spiritul.

Mintea ta ar trebui sa fie in armonie cu functionarea universului; trupul tau ar trebui sa fie acordat cu miscarile universului; trupul si mintea ar trebui sa devina un intreg, armonizat cu activitatea universului.

Cultiva si slefuieste Spiritul luptatorului in timp ce servesti in lume. Lumineaza Calea cu propria ta lumina.

Un luptator trebuie sa opreasca disputele si vrajba. Iubirea universala exista in mai multe forme; fiecarei manifestari ar trebui sa i se permita o exprimare libera. Arta Pacii reprezinta adevarata democratie.

Atunci cand te preocupi de "binele" si "raul" tovarasilor tai, deschizi rautatii o poarta spre inima ta. Testarea, competitia si criticarea altora te vor face slab si te vor infrange.

Divinitatii nu-i place sa fie inchisa intr-un templu. Ii place sa stea in aer liber. Ea se afla aici, chiar in acest trup. Fiecare dintre noi este un univers in miniatura, un sanctuar viu.

Cand faci o plecaciune adanca in fata universului, universul se pleaca si el in fata ta.

Omul care nu credea in iubire

Exista odata, demult, demult, un om care nu credea in iubire. Acesta era un om obisnuit, la fel ca dv. si ca mine, dar ceea ce-l facea sa fie cu adevarat deosebit era felul sau unic de a gandi: el nu credea ca iubirea exista. Evident, a avut o sumedenie de experiente in incercarea de a gasi iubirea; mai mult, i-a observat si pe oamenii din jurul sau. Si-a petrecut o mare parte din viata cautand iubirea, dar singurul lucru pe care l-a descoperit a fost ca aceasta nu exista.

Oriunde se ducea eroul nostru, el le povestea oamenilor ca iubirea nu este decat o inventie a poetilor, un concept creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face sa creada. El le spunea ca iubirea nu este reala, si deci nimeni nu o poate gasi, oricat de mult ar cauta-o.

Omul nostru avea o inteligenta foarte vie si era foarte convingator. El a citit o gramada de carti, s-a dus la cele mai bune universitati si a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi in orice piata publica, in fata a tot felul de oameni, iar logica sa era foarte puternica. El le spunea ca iubirea este ca un drog, te ameteste si te face sa o doresti din nou si din nou, creandu-ti o dependenta de ea. Ce se intampla insa daca nu-ti primesti doza zilnica de dragoste? La fel ca in cazul unui drog, ai nevoie de aceasta doza zilnica.

Le mai spunea ca relatiile dintre indragostiti sunt la fel ca si cele dintre un dependent de droguri si un vanzator de droguri. Cel care are nevoie mai mare de iubire este precum cel dependent de droguri, iar cel care are nevoie mai mica de iubire este precum vanzatorul de droguri. Cu cat nevoia de iubire este mai mica, cu atat mai bine poti controla relatia cu celalalt. Aceasta dinamica a relatiilor interumane poate fi vazuta cu ochiul liber, caci in orice relatie exista un partener care iubeste mai mult si un altul care nu iubeste deloc, dar il manipuleaza pe celalalt. Unii oameni profita asadar de pe urma altora, la fel cum un vanzator de droguri profita de pe urma toxicomanilor.

Partenerul dependent, cel care are nevoie mai mare de iubire, traieste tot timpul cu teama constanta ca nu-si va putea asigura urmatoarea doza de dragoste, adica de drog. "Ce ma voi face daca ma va parasi?" Teama il face pe dependentul de iubire foarte posesiv: "Imi apartine!" El devine astfel gelos si solicitant, din cauza fricii de a nu pierde urmatoarea doza. Furnizorul de drog il poate manipula cum doreste, dandu-i mai multe sau mai putine doze, ori refuzandu-i-le complet. In acest fel, partenerul care are nevoie de iubire se va preda complet si va fi dispus sa faca orice, de teama de a nu fi abandonat.

Eroul nostru a continuat sa le explice ascultatorilor de ce nu exista iubirea: "Ceea ce numesc oamenii iubire nu este altceva decat o relatie de teama care are la baza controlul. Unde este respectul reciproc? Unde este iubirea pe care sustin ca si-o poarta partenerii? Nu exista asa ceva. In fata reprezentantilor lui Dumnezeu, a rudelor si prietenilor, cuplurile tinere fac tot felul de promisiuni, ca vor trai impreuna, ca se vor iubi si se vor respecta reciproc, ca vor fi aproape unul de celalalt, la bine si la rau. Ei promit sa se iubeasca si sa se respecte reciproc, si culmea este ca ei chiar cred in aceste promisiuni, menite parca sa fie incalcate. Imediat dupa casatorie, la numai o saptamana sau o luna, amandoi incep sa-si incalce promisiunile facute.

Totul se reduce la un razboi al controlului, la cine reuseste sa manipuleze pe cine. Cine va fi furnizorul de droguri si cine toxicomanul... Dupa numai cateva luni, respectul pe care si l-au promis initial cei doi a disparut. In urma lui nu au ramas decat resentimente, otrava emotionala, rani reciproce, care cresc treptat, pana cand iubirea nu mai exista deloc. Ei raman totusi impreuna, dar numai de teama de a nu fi singuri, de frica de ceea ce vor spune ceilalti, si chiar de teama propriilor critici si pareri. Unde se mai poate vorbi insa de iubire?"

El le-a mai spus ca a vazut multe cupluri in varsta care au trait impreuna 30, 40 sau 50 de ani, si care erau foarte mandre ca au trait atata vreme impreuna. Dar cand vorbeau despre relatia lor, tot ce spunea era: "Am supravietuit casniciei". Altfel spus, unul din ei se abandonase celuilalt; de regula, femeia era cea care ceda si decidea sa indure suferinta. Oricum, persoana care avea vointa mai puternica si nevoi mai putine castiga razboiul, dar unde era iubirea de care vorbeau? Partenerii din aceste cupluri se tratau reciproc ca pe niste posesiuni. "Ea este a mea". "El este al meu".

Si astfel eroul nostru a continuat sa peroreze despre motivele pentru care nu credea ca exista iubire. El le-a mai spus oamenilor: "Eu am trecut prin toate acestea. De acum nu voi mai permite nimanui sa imi manipuleze mintea si sa imi controleze viata in numele iubirii". Argumentele lui erau logice, si el a convins multa lume prin cuvintele sale. Iubirea nu exista.

Intr-o buna zi insa, eroul nostru se plimba prin parc. El a vazut acolo, asezata pe o banca, o fata frumoasa care plangea. Vazand-o cum plange, s-a simtit curios. De aceea s-a asezat langa ea si a intrebat-o daca poate s-o ajute cumva. Va puteti imagina surpriza lui cand ea i-a spus ca plange pentru ca iubirea nu exista. "Uimitor, i-a raspuns el, o femeie care crede ca iubirea nu exista!" Evident, a dorit sa afle mai multe despre ea.
-De ce spui ca iubirea nu exista? a intrebat-o el.
-Ei, e o poveste lunga, i-a raspuns ea. M-am casatorit de cand eram foarte tanara, cu toata iubirea, cu toate acele iluzii, plina de speranta la gandul ca imi voi imparti viata cu acel barbat. Ne-am jurat reciproc loialitate, respect, credinta si am intemeiat o familie. Dar in curand totul s-a schimbat. Eu am fost sotia credincioasa, care avea grija de copii si de casa, in timp ce sotul meu a continuat sa se ocupe de cariera. Pentru el, imaginea si succesul erau mai importante decat familia noastra. A incetat sa ma mai respecte, la fel cum am incetat si eu sa-l mai respect. Am inceput sa ne certam, iar la un moment dat am descoperit ca nu-l mai iubesc, la fel cum nici el nu ma mai iubeste pe mine.

Dar copiii aveau nevoie de un tata, asa ca am preferat sa raman alaturi de el si sa fac tot ce imi sta in puteri ca sa-l suport. Acum copiii au crescut si au plecat. Nu mai am nici un motiv sa raman alaturi de el. Intre noi nu exista respect sau bunatate. Stiu insa ca daca imi voi gasi pe altcineva, va fi la fel, caci iubirea nu exista. Nu are nici un sens sa caut ceva ce nu exista. De aceea plang.

Intelegand-o perfect, el a imbratisat-o si i-a spus:
-Ai dreptate, iubirea nu exista. Noi cautam iubire, ne deschidem inimile si devenim astfel vulnerabili. In locul ei, tot ce descoperim este egoismul. Acesta ne raneste, chiar daca suntem convinsi ca ne vom putea detasa. Oricate relatii am avea, acelasi lucru se petrece din nou si din nou. De ce sa ne mai obosim sa cautam iubirea?

Cei doi gandeau la fel, asa ca s-au imprietenit rapid. Intre ei s-a creat o relatie frumoasa. Se respectau reciproc si nu s-au dezamagit niciodata. Pe masura ce relatia avansa, ei deveneau din ce in ce mai fericiti impreuna. Nu stiau ce este invidia sau gelozia. Nici unul nu incerca sa il controleze pe celalalt, nu erau deloc posesivi. Relatia dintre ei a continuat astfel sa se aprofundeze. Le placea sa fie impreuna, caci viata li se parea mult mai amuzanta astfel. Cand nu erau impreuna, ceva lipsea din viata fiecaruia dintre ei.

Intr-o zi, pe cand era plecat din oras, eroului nostru i-a trecut prin cap o idee absolut ciudata: "Hm, poate ca ceea ce simt eu pentru ea este iubire. Dar e o senzatia atat de diferita de ceea ce simteam inainte. Nu are nimic de-a face cu ceea ce descriu poetii, nici cu ceea ce afirma religia, caci nu ma simt deloc responsabil pentru ea. Nu iau nimic de la ea, nu simt nevoia sa aiba grija de mine, nu imi vine sa-mi vars frustrarile asupra ei pentru esecurile mele sau pentru problemele mele personale. Petrecem atat de bine impreuna. Ne bucuram fiecare de prezenta celuilalt. Eu respect felul in care gandeste ea, felul in care simte. Nu ma simt deloc stanjenit alaturi de ea, nu ma agaseaza niciodata. Nu ma simt gelos cand este cu alti barbati. Nu simt invidie atunci cand are succes. Poate ca iubirea exista totusi, dar este altceva decat cred oamenii.

De-abia astepta sa ajunga acasa si sa-i spuna de ideea ciudata care i-a trecut prin cap. Nici nu a inceput insa bine sa vorbeasca si ea i-a luat vorba din gura:
-Stiu exact ce vrei sa spui. Mi-a trecut si mie prin cap aceeasi idee, cu mult timp in urma, dar nu am vrut sa-ti spun, caci stiam ca nu crezi in iubire. Poate ca iubirea exista totusi, dar nu este ceea ce credeam noi ca este.

Cei doi s-au decis sa devina amanti si sa traiasca impreuna, si au ramas uimiti sa constate ca lucrurile nu s-au inrautatit in nici un fel. Au continuat sa se respecte reciproc, sa se sprijine unul pe celalalt, iar iubirea dintre ei a crescut continuu. Chiar si cele mai simple lucruri le umpleau inimile de bucurie, caci erau atat de fericiti.

Inima barbatului era atat de plina de iubirea pe care o simtea, incat intr-o noapte s-a produs un mare miracol. Privea stelele si a descoperit una care era incredibil de frumoasa, iar inima lui era atat de plina de iubire incat steaua a inceput sa coboare si s-a asezat in palma lui. Apoi s-a produs un al doilea miracol: sufletul lui a fuzionat cu steaua respectiva. Era extrem de fericit, si de-abia astepta sa se duca la iubita lui si sa-i daruiasca steaua, ca semn al iubirii sale pentru ea. Cand el i-a daruit insa steaua, femeia a simtit un moment de indoiala; iubirea lui era prea coplesitoare, si atunci steaua a cazut la pamant si s-a spart intr-un milion de cioburi.

Si uite-asa, am ajuns iarasi la un barbat batran, care colinda lumea si tine discursuri despre faptul ca iubirea nu exista. Acasa la el, o femeie in varsta, dar inca frumoasa, isi asteapta barbatul si isi plange amarul pentru paradisul pe care l-a tinut pentru o clipa in mana, dar pe care l-a pierdut din cauza unei clipe de indoiala. Aceasta este povestea celui care nu credea in iubire.

*******
Cine a comis greseala? Puteti ghici? Greseala i-a apartinut barbatului, care a crezut ca ii poate darui femeii fericirea lui. Steaua nu era altceva decat propria lui fericire, iar greseala lui a fost ca a renuntat la ea si a asezat-o in mainile ei. Fericirea nu vine niciodata din afara noastra. El era fericit datorita iubirii care tasnea din inima lui. Ea era fericita datorita iubirii care tasnea din inima ei. Cand el a facut-o insa pe ea responsabila pentru fericirea lui, ea a spart steaua, caci nu putea fi responsabila pentru fericirea lui.

Indiferent cat de mult il iubea femeia, ea nu il putea face fericit, caci nu avea de unde sa stie ce era in mintea lui. Ea nu putea sti care sunt asteptarile lui, caci nu ii cunostea visele.

Daca veti proceda la fel, luindu-va fericirea si punand-o in mainile unei alte persoane, mai devreme sau mai tarziu ea se va sparge, la fel ca si steaua din poveste. Fericirea se naste in interior si este rezultatul iubirii dv., sunteti unicul responsabil pentru ea. Si totusi, atunci cand mergem la biserica, primul lucru pe care il facem este schimbul de inele. Noi ne punem steaua in palma celuilalt, asteptand ca el (sau ea) sa ne faca fericit(a), si invers. Nu conteaza cat de mult iubiti pe altcineva; nu veti putea fi niciodata cel care doreste celalalt sa fiti.

Aceasta este greseala pe care o comit majoritatea oamenilor de la bun inceput. Noi ne bazam fericirea pe celalalt. Din pacate, lucrurile nu merg in acest fel. Noi ne facem tot felul de promisiuni pe care nu le putem respecta, dupa care ne miram ca am esuat.

Arta de a iubi (continuare)

Inceputul articolului
Oamenii vaneaza iubirea. Ei simt nevoia sa faca acest lucru deoarece sunt convinsi ca iubirea le lipseste. Nedandu-si seama ca iubirea exista in inima lor, ei o vaneaza la alte persoane, desi acestea sunt la fel ca si ei, inconstiente de iubirea din inima lor. Nimeni nu se iubeste pe sine, deci cum ar putea ei sa iubeasca pe altcineva? Oamenii isi creaza astfel o nevoie foarte mare, care nu este reala, si continua sa o vaneze, dar in locuri gresite, caci nici ceilalti oameni nu au iubirea pe care o cauta ei.

Cand a devenit constienta de caderea ei, Aremisa a redevenit cea care fusese, caci ceea ce cauta ea se afla deja in interiorul ei. Acelasi lucru este valabil pentru noi toti, caci noi suntem precum Artemisa dupa cadere si inainte de mantuire. Noi vanam iubire. Vanam dreptate si fericire. Il vanam pe Dumnezeu, dar Dumnezeu se afla in interiorul nostru.

Povestea caprioarei magice ne invata ca trebuie sa practicam vanatoarea in interiorul nostru. Aceasta este esenta povestii. Oamenii care se vaneaza reciproc pentru iubire nu vor fi niciodata satisfacuti; ei nu vor gasi niciodata iubirea de care au nevoie alaturi de alti oameni. Cea care simte aceasta nevoie este mintea, dar nimeni nu poate implini nevoia mintii, caci iubirea nu este acolo. Ea nu este niciodata acolo.

Iubirea pe care o cautam cu totii se afla in interiorul nostru, dar este o prada greu de cucerit. Este atat de dificil sa vanezi in interiorul tau pentru a scoate la lumina iubirea care exista acolo. Pentru aceasta, trebuie sa fii foarte rapid, la fel de rapid ca si Hermes, caci daca nu te concentrezi perfect, totul te poate distrage de la scopul tau. Cine reuseste sa o captureze isi da seama insa ca iubirea din interiorul lui creste din ce in ce mai puternica, implinindu-i toate nevoile. El descopera astfel fericirea.

De regula oamenii intra intr-o relatie in calitate de vanatori. Ei cauta ceea ce cred ei ca au nevoie, sperand ca vor gasi toate aceste lucruri la cealalta persoana, dar descopera inevitabil ca ceea ce cauta ei nu se afla acolo. Cei care intra intr-o relatie fara aceasta nevoie traiesc insa cu totul altceva.

Cum poti vana in interiorul tau? Pentru a captura iubirea din interior, este necesar sa te abandonezi tie insuti, deopotriva in calitate de vanator si de prada. Atat vanatorul cat si prada se afla in interiorul mintii. Cine este unul si cine este celalalt? La oamenii obisnuiti, vanatorul este Parazitul. Parazitul stie totul despre dv. si se hraneste cu emotiile nascute din teama. La fel ca si in natura, Parazitul se hraneste cu gunoaie. El adora teama si drama, se hraneste cu mania, gelozia, invidia, toate acele emotii care ne fac sa suferim. Parazitul este cel care doreste razbunare, iar placerea lui cea mai mare este sa detina intotdeauna controlul.

Autoabuzarea - adica Parazitul - ii vaneaza pe oameni 24 de ore din 24; ea se afla vesnic in urmarirea lor. Oamenii cad usor prada acestui vanator feroce, mult prea usor chiar. Cel care abuzeaza de noi este propriul nostru Parazit. El este mai mult decat un vanator; este un pradator care ne mananca de vii. Prada - corpul nostru emotional - este acea parte din fiinta noastra care sufera tot timpul. Este totodata acea parte care doreste sa fie mantuita.

In mitotlogia greaca exista si povestea lui Prometeu, care a fost inlantuit pe o stanca. In timpul zilei, un vultur venea si ii manca ficatul, care se refacea insa in timpul noptii. A doua zi vulturul venea din nou si continua sa-i manance maruntaiele. Ce inseamana aceasta parabola? Atunci cand Prometeu era trezit, avea un corp fizic si unul emotional. Vulturul este Parazitul care se hraneste cu maruntaiele noastre. In timpul noptii insa Prometeu nu se mai identifica cu corpul emotional, care putea astfel sa se refaca (proces care se intampla si in realitate). La trezire, corpul sau interior devenea iarasi hrana pentru vultur, lucru care s-a repetat pana Prometeu a fost salvat de Hercule.

Pentru a vana in interior trebuie sa incepem prin a vana toate reactiile pe care le avem. In acest fel putem incepe sa ne schimbam fiecare obisnuinta, pe rand. Este o lupta de eliberare din sclavia Visului care ne controleaza viata. Toate traditiile occidentale vorbesc despre luptatori, deoarece luptatorul este un vanator care vaneaza in interiorul sau.

A deveni un luptator este primul pas. Cand Hercule a plecat in padure in cautarea Artemisei, el nu a stiut ce sa faca pentru a o captura. Cand a ajuns insa la Hermes, maestrul suprem, el a invatat cum poate deveni un luptator mai bun.

Don Miguel Ruiz a descris in cartea lui "Arta de a iubi", invatatura tolteca.

Toltecul este un artist al Iubirii,
Un artist al Spiritului,
Care creaza in fiecare moment al vietii sale,
In fiecare secunda, cea mai frumoasa dintre arte -
Arta de a Visa.

Viata nu este altceva decat un vis,
Iar daca noi devenim artisti
Care isi creaza viata din Iubire,
Visul nostru poate deveni
O capodopera.

Arta de a iubi

In mitologia greaca exista o poveste legata de Artemisa, zeita vanatorii. Artemisa era zeita suprema a vanatorii, caci ea stia sa vaneze fara niciun efort. Ea isi putea implini foarte usor nevoile si traia intr-o armonie perfecta cu padurea. Toate vietatile din padure o iubeau pe Artemisa, si considerau ca a fi vanat de ea este o adevarata onoare. Artemisa nu parea sa vaneze vreodata. Tot ce isi dorea venea direct la ea. Asa se explica de ce era cea mai buna in arta vanatorii, dar pe de alta parte ea insasi era o prada foarte dificila. Forma ei animala era aceea a unei caprioare magice, aproape imposibil de vanat.

Artemisa traia intr-o armonie perfecta cu padurea, pana cand intr-o zi regele i-a dat o porunca lui Hercule, fiul lui Zeus, aflat in cautarea propriei sale transcendente. Porunca era ca Hercule sa vaneze caprioara magica a Artemisei. Hercule nu a refuzat, caci el era fiul neinvins pana atunci al lui Zeus. El s-a dus asadar in padure sa vaneze caprioara. Aceasta l-a vazut pe Hercule, dar nu s-a temut de el. Ea l-a lasat pe Hercule sa se apropie de ea, dar cand acesta a incercat sa o captureze, a fugit. Singura sansa a lui Hercule de a prinde caprioara era sa devina un vanator mai bun decat Artemisa.

El l-a chemat in ajutor pe Hermes, mesagerul zeilor, cea mai rapida fiinta din univers, si l-a rugat sa-i imprumute aripile sale. Acum Hercule era la fel de rapid ca si Hermes, si in curand prada cea mai valoroasa se afla in mainile sale. Va puteti imagina reactia Artemisei. Fusese vanata de Hercule, si evident ca dorea sa se razbune. Dorea sa-l vaneze la randul ei pe Hercule, si a facut tot ce i-a stat in puteri sa-l captureze, dar intre timp, Hercule devenise el insusi cea mai dificila prada intre toate. Hercule era perfect liber, si oricat de mult a incercat, Artemisa nu a reusit sa-l captureze.

Artemisa nu avea nevoie de Hercule. Ea a simtit o nevoie puternica de a-l avea. Dar totul nu era decat o iluzie. Ea a crezut ca s-a indragostit de Hercule si l-a dorit pentru ea. Singurul gand care i-a mai ramas in minte a fost acela de a pune mana pe Hercule, iar pe masura ce acest gand se transforma intr-o obsesie, ea si-a pierdut fericirea. Artemisa a inceput sa se schimbe. Nu mai era in armonie cu padurea, caci acum vana pentru placerea de a prinde prada. Artemisa si-a incalcat propriile reguli si a devenit un pradator. Animalele au inceput sa se teama de ea; intreaga padure o respingea, dar Artemisei nu-i pasa. Ea nu mai vedea adevarul, caci nu se mai gandea la altceva decat la Hercule.

Hercule avea multe sarcini de indeplinit, dar cateodata se mai ducea in padure sa o viziteze pe Artemisa. De fiecare data cand facea acest lucru, Artemisa facea tot ce-i statea in puteri pentru a-l captura. Atunci cand era impreuna cu Hercule ea era extrem de fericita, dar stia ca el urma sa plece, asa ca a devenit geloasa si posesiva. Atunci cand Hercule pleca de langa ea, suferea si plangea. Il ura pe Hercule, dar il si iubea totodata.

Hercule nici nu banuia ce se petrecea in mintea Artemisei; el nu si-a dat seama ca ea il vana. Mintea lui nu putea sa accepte ca si el ar putea fi o prada. Hercule o iubea si o respecta pe Artemisa, dar nu acest lucru il dorea ea. Artemisa dorea sa-l controleze, sa il vaneze asa cum face un pradator. Evident, toata lumea din padure a observat diferenta, mai putin ea. Ea a ramas convinsa ce este zeita suprema a vanatorii. Nu si-a dat seama ca a cazut. Nu a realizat ca padurea s-a transformat dintr-un paradis intr-un iad, caci odata cu ea au cazut si ceilalti vanatori; au devenit cu totii pradatori.

Intr-o zi Hermes si-a asumat forma unui animal, si tocmai cand Artemisa era pe punctul de a-l distruge, el a redevenit zeu, iar ea si-a redescoperit intelepciunea pierduta. Hermes i-a dat astfel de inteles ca a cazut. Dupa ce si-a recapatat constiinta de sine, Artemisa s-a dus la Hercule sa-si ceara iertare. Cauza caderii ei fusese importanta de sine. In timp ce vorbea cu Hercule, ea si-a dat seama ca nu-l ofensase niciodata, caci el nu stia ce se petrecea in mintea ei. Apoi Artemisa a privit in jur si a vazut ce facuse din padurea ei draga. Si-a cerut iertare de la fiecare floare si de la fiecare animal, si a redescoperit astfel iubirea. Si astfel, Artemisa a redevenit zeita suprema a vanatorii.

*******
Aceasta poveste are menirea de a scoate in evidenta faptul ca noi toti suntem vanatori, dar simultan suntem si o prada. Ce anume vanam? Noi vanam tot ceea ce ne poate satisface nevoile. Atunci cand mintea se identifica cu trupul, aceste nevoi sunt foarte iluzorii si de cele mai multe ori ele nu pot fi indeplinite. Atunci cand vanam nevoile ireale ale mintii, noi devenim pradatori, caci vanam ceea ce nu avem cu adevarat nevoie.

Continuare

Sinceritatea si prietenia

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu.

Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui. Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun. Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila" , de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri.

De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.

In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel. Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite.

Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce le place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel.

Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti.

Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.

Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!".

Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.

O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic.

Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.

Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el.

Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.

Mania si tristetea

Mania si tristetea sunt unul si acelasi lucru. Tristetea este o manie pasiva; mania este o tristete activa. Tristetea se manifesta cu usurinta, si vi se pare mai naturala decat mania, dar asta doar pentru ca voi intrati mult mai usor in rezonanta cu pasivitatea. Este foarte greu ca un om trist sa se enerveze; daca se va enerva, tristetea lui va disparea. Este foarte greu ca un om manios sa se intristeze; daca se va intrista, mania lui va disparea.

Este vorba de aceeasi polaritate eterna - aceea intre masculin si feminin, intre yin si yang, intre solar si lunar - care se manifesta inclusiv la nivelul emotiilor noastre. Mania este masculina, tristetea este feminina. De aceea daca rezonati cu tristetea va fi greu sa va infuriati, dar ar fi bine sa urmariti sa faceti acest lucru. Exploziile interioare nu va vor fi de niciun folos, caci nu veti face altceva decat sa va exploatati in continuare pasivitatea. Este mult mai bine sa o scoateti la lumina, sa o manifestati in exterior. Chiar daca pare o prostie, procedati in acest fel, actionati ca un bufon, dar scoateti-o la lumina.

Daca veti reusi sa oscilati intre tristete si manie, sa le manifestati cu aceeasi usurinta, veti putea inclusiv sa le transcendeti, si atunci veti reusi sa le contempalti cu detasare. Veti deveni astfel observatorul din spatele ecranului care va privi aceste jocuri, dupa care se va putea retrage, in afara lor. Dar mai intai de toate, trebuie sa invatati sa treceti cu usurinta de la una la alta, caci altfel veti fi ori prea trist ori prea manios, balanta se va dezechilibra, unul din talerele ei va deveni prea greu, iar transcendenta va fi imposibil de atins.

Este simplu: atunci cand doua energii polar opuse se afla in egalitate, 50%-50%, este foarte usor sa scapati de amandoua, caci ele se anihileaza reciproc, iar voi nu va aflati in ghearele niciuneia dintre ele. Cand tristetea este egala cu mania, ambele emotii sunt usor de transcens, caci se anihileaza reciproc. Te vei simti liber, si vei putea iesi in afara lor.

Aceasta este una din legile esentiale ale energiilor interioare: egalizati intotdeauna energiile polar opuse, si apoi le veti putea transcende cu usurinta. Este la fel ca in proverbul: "Cand doi se cearta, al treilea castiga".

Nu va ganditi prea mult la acest proces, limitati-va sa il practicati. Faceti din el o practica zilnica.

Indiferent ce se intampla, acceptati ca evenimentul s-a intamplat si priviti-l direct. Nu este suficient sa spui: "Nu reprimati!" Eu as spune mai degraba: "Imprieteniti-va cu aceste emotii!" Va simtiti trist? Imprieteniti-va cu tristetea dv. Simtiti compasiune fata de ea. Tristetea e si ea o fiinta. Acceptati-o, imbratisati-o, stati cu ea, strangeti-va mainile. Fiti prietenos. Indragostiti-va de ea. Tristetea are frumusetea ei! Nu este nimic gresit in a fi trist. In realitate, tristetea va confera profunzime. Rasul este superficial; fericirea vine si pleaca imediat. Tristetea patrunde insa pana in adancul fiintei, pana in maduva spinarii. Niciun alt sentiment nu este la fel de profund ca tristetea.

De aceea, nu fiti ingrijorat. Acceptati-o, iar tristetea va va conduce pana la esenta dv. intima. Daca veti calari pe creasta ei, ea va va conduce in niste locuri din fiinta dv. de care nu ati stiut niciodata nimic. Intunericul este la fel de divin ca lumina. Dumnezeu nu a creat numai zilele, ci si noptile.

Cand nu ai nimic de facut, este simplu sa te simti detasat. Cand ai foarte multe de facut este greu sa nu te atasezi. Numai atunci cand faci totul, dar ramai SIMULTAN detasat, cand te misti in interiorul multimii, dar te simti perfect singur, abia atunci poti spune ca se intampla ceva real.

Daca in singuratate nu va simtiti manios, acest lucru nu este relevant. Cand esti singur este greu sa fii manios, caci mania este o structura relationala. Ai intotdeauna nevoie de cineva pe care sa fii manios. Daca nu esti deja furibund, este greu sa te simti manios in singuratate; mania va exista in interiorul tau, dar nu va gasi o cale de a iesi in afara.

Important este sa nu fii manios cand celalalt este de fata. Nu este deloc dificil sa nu fii atasat de bani, lucruri si case, atunci cand nu le ai. Dar daca ai totul si ramai detasat - un cersetor intr-un palat - atunci poti spune ca ai realizat ceva cu adevarat profund.

Daca te muti in Himalaya si esti detasat, nu poti spune ca reprezinti mai mult decat o nota singulara intr-o melodie. La fel si daca traiesti in mijlocul lumii si esti atasat. Dar daca traiesti in mijlocul lumii, dar te simti ca in Himalaya, atunci poti spune ca reprezinti o intreaga armonie, nu doar o nota muzicala.

Apare atunci un acord muzical, in care se pierd toate sunetele disonante, in care se produce o sinteza a opusilor, o punte intre doua maluri. Vibratia suprema nu poate aparea decat acolo unde viata atinge un maximum de complexitate, nu in lipsa acesteia.

Daca vi se pare ca recunoasteti mania in altii, contemplati-va si veti constata ca ea nu lipseste nici din interiorul vostru. Daca vi se pare ca recunoasteti un ego exagerat in alte persoane, interiorizati-va si veti constata ca adevaratul lui sediu se afla in voi. Tot ceea ce exista in interior se proiecteaza in exterior, asupra celorlalti, la fel ca lumina unui proiector. Cei din jur devin atunci un fel de ecran pe care va proiectati propriul film.

Singura problema legata de tristete, disperare, manie, lipsa de speranta, anxietate, teama, suferinta, este faptul ca doriti sa scapati de ele. Aceasta este singura bariera. Este necesar sa invatati sa traiti impreuna cu ele. Aceasta este singura cale de scapare. Viata nu se poate integra si nu poate creste decat intr-un anumit context, si emotiile reprezinta acest context. Emotiile sunt provocarile vietii. Acceptati-le, caci sunt niste binecuvantari deghizate. Problemele nu apar decat atunci cand doriti sa scapati de ele, sa va descotorositi de ele, caci intotdeauna cand vrei sa scapi de ceva, nu il privesti in fata.


Exista oameni care nu traiesc decat pentru a descoperi probleme. Ei nu va pot accepta asa cum sunteti. Secretul lor profesional este sa va gaseasca ceva in neregula. Ei va ofera idealurile lor, va dau idei, ideologii, va fac sa va simtiti vinovati, nedemni, pacatosi. Asemenea oameni va pot face sa va autocondamnati sa uitati complet de libertate. Mai mult, ei va silesc sa va temeti de libertate, caci va ajuta sa intelegeti cat de rai sunteti, cate greseli faceti... Daca va veti pastra libertatea, veti continua sa faceti aceleasi greseli, asa ca trebuie sa renuntati la ea, sa urmati pe cineva. Este un mecanism important: preotii depind de el, politicienii etc. Ei va spun ce este bine si ce este rau, va ofera anumite idei fixe, in care nu va puteti incadra, astfel incat sa va simtiti vinovati de-a pururi.

Dar eu va spun ca nu exista nimic bun si nimic rau.

Daca sunteti manios, preotul va veni si va va spune: maina nu este ceva bun; este gresit sa fii manios. Ce va ramane atunci de facut? Sa va reprimati mania, sa o calcati in picioare, sa inghititi in sec (literalmente, mania este astfel inghitita), pana cand se interiorizeaza, patrunzand adanc in interiorul dv. Daca va veti inghiti mania, va veti trezi cu un ulcer la stomac, iar mai devreme sau mai tarziu veti face o boala cu mult mai grava. Asa apar o mie si una de probleme, caci mania este o otrava. Dar ce puteti face?

Mania nu este ceva rau. Ea inseamna energie, o energie pura si frumoasa, asa cum este orice energie. Cand simtiti ca apare o stare de manie, fiti constient de ea, si veti ramane surprins. Va fi probabil cea mai mare surpriza din viata dv.: atunci cand devii constient de ea, mania dispare, se transforma, devine energie pura; mania se transforma in compasiune, in iertare, in iubire. Acum nu mai este nevoie sa o reprimati, caci nu va mai exista o otrava care sa actioneze in interiorul fiintei dv. Mai mult, nu mai sunteti manios, deci nu aveti cum sa raniti pe altcineva. Sunteti salvati amandoi, atat dv. cat si persoana care reprezenta obiectul maniei dv. In trecut, unul din voi trebuia sa sufere, ori dv., ori celalalt.

Nu este nevoie ca cineva sa sufere. Tot ce trebuie sa faceti este sa fiti constient, sa fiti in permanenta lucid. Ori de cate ori va aparea mania, ea va fi consumata cu luciditate. Nu poti sa fii constient si manios in acelasi timp, la fel cum nu poti sa fii constient si lacom in acelasi timp, sau constient si gelos. Marele secret este luciditatea.

Incercati sa intelegeti ce se intampla, de unde a aparut mania, care sunt radacinile ei, cum functioneaza ea, cum va copleseste, cum va face sa vedeti rosu in fata ochilor. V-ati infuriat si inainte, dar de data aceasta apare un element nou: intelegerea, si astfel, calitatea maniei se schimba.

Treptat, veti constata ca cu cat intelegeti mai bine mania, cu atat mai rar se manifesta ea in viata dv. Cand o veti intelege perfect, ea va disparea pentru totdeauna. Intelegerea actioneaza precum caldura in cazul apei. Cand caldura atinge un anumit prag (de o suta de grade Celsius), apa dispare (prin evaporare).

Toata lumea afirma ca mania este ceva rau. V-au spus dintotdeauna acest lucru, dar nimeni nu v-a explicat vreodata cum o puteti cunoaste, astfel incat sa va puteti da seama singuri care este adevarul.

De ce se petrec lucrurile astfel? Si ce putem face ca sa le cunoastem in profunzime, ca sa ne formam o parere personala, directa, despre ele? Nimeni nu va va raspunde la aceste intrebari. Tot ce vor face oamenii va fi sa puna etichete pe lucruri: cutare este un lucru rau, cutare este un lucru bun. Aceste etichete sunt cele care creaza iadul si aduc suferinta.

De aceea, daca simtiti ca sunteti un cautator autentic, daca doriti sa aflati care este realitatea, atunci agatati-va de fapte, nu de opinii. Invatati sa cunoasteti direct, nu prin intermediul ideologiei pe care societatea v-a fortat sa o acceptati.

Nu va priviti niciodata prin ochii celorlalti. Aveti si dv. ochi. Si aveti la dispozitie faptele realitatii dv. interioare.

Folositi-va ochii! Asta inseamna contemplare, sa privesti, iar ceea ce vezi cu ochii tai nu poate constitui o problema!

Patrundeti in interiorul fiintei dv., fara prejudecati, fara presupuneri, fara scenarii, si vedeti direct ce este mania. Lasati propriul suflet sa va reveleze ce este mania. Nu faceti presupuneri in legatura cu ea. In ziua in care veti descoperi ce este mania in toata goliciunea ei, in toata hidosenia ei, in focul ei arzator, in veninul ei mortal, veti descoperi cu uimire ca ati scapat de ea. Mania a disparut! Orice energie poate fi tratata in acest fel, indiferent care este ea. Procesul de vindecare este identic, caci boala este aceeasi; numai numele difera.

De ce se enerveaza oamenii pe dv.?
In realitate ei nu se enerveaza pe dv., ci se tem de dv. Pentru a-si ascunde teama, ei isi proiecteaza inainte mania.

Mania serveste intotdeauna la ascunderea fricii. Pentru a scapa de frica lor, oamenii folosesc tot felul de strategii. Exista oameni care rad numai pentru a-si ascunde lacrimile. Rasul lor ii ajuta sa uite... si astfel lacrimile lor raman ascunse.

Ceea ce ascunde mania este teama.

Ceea ce imi doresc eu este sa va ajut sa va deschideti catre toate dimensiunile, chiar daca vi se pare ca acestea se opun ideilor pe care le-ati avut pana acum. Cu atat mai mult, caci veti avea astfel ocazia sa va dati seama daca ce ati crezut a fost corect sau nu. Acestea sunt ocazii exceptionale, care va dau prilejul sa va intalniti cu idei contrare celor in care ati crezut pana acum...

Teama este cea care ii tine pe oameni blocati. Ei nu asculta, caci se tem sa asculte. Mania lor nu este altceva decat aceasta teama, dar inversata. Numai un om plin de teama se poate enerva rapid. Daca nu s-ar infuria imediat, poate ca i-ati putea descoperi teama... Mania este doar o masca, cu care incearca sa va sperie. Inainte sa va dati seama cat de speriat este el, mai bine incearca sa va sperie el pe dv. Intelegeti cat de simplu este acest mecanism psihologic? Pur si simplu, el nu doreste sa aflati ca se teme. Cea mai simpla cale este sa va sileasca sa va temeti dv., si atunci el se va simti linistit. Daca dv. va este teama, lui nu-i mai este, caci nu are cum sa-ti fie teama de cineva caruia ii este teama.

Mania lor este un efort de a se amagi pe sine. Ea nu are nimic de-a face cu dv.

Mania nu indica nimic altceva decat teama. Teama si mania sunt cele doua fete ale aceleiasi monede. Ori de cate ori vi se face teama, cea mai sigura cale de a va ascunde este sa va maniati, caci teama v-ar putea expune. Mania creaza imediat in jurul dv. o perdea de fum, care va va ascunde perfect.

Pot fi oare contrastele reunite intr-un tot armonios?

Fiecare deintre noi s-a nascut cu un anumit tip de temperament sau o anumita combinatie naturala a acestor tipuri, insa exista si persoane care par sa prezinte trasaturi ale unor temperamente aparent opuse. Este cazul unui flegmatic complet linistit acasa care devine un coleric puternic din prima clipa cum ajunge la serviciu; sau al unui melanolic perfect care are acea tendinta innascuta de a organiza totul, dar al carui mod preferat de a-si petrece timpul liber este sa fie sufletul oricarei petreceri.

Cum este posibil? Se pot combina intr-adevar temperamente opuse?

Desi este adevarat ca multi oameni actioneaza ca si cum personalitatea lor ar fi dominata de doua tipuri temperamentale aflate in opozitie, de cele mai multe ori ei poseda in realitate o astfel de personalitate. In unele cazuri, noi suntem cei care atribuim in mod eronat anumite caracteristici unui anumit tip de temperament. Fara a intelege pe deplin comportamentul specific cat si motivatia care caracterizeaza fiecare tip, ne trezim presupunand ca numai melancolicii sunt organizati (cand, de fapt, si colericii au aceasta trasatura) sau ca numai colericii pot fi lideri foarte puternici (desi si alte tipuri de temperament pot conduce cu succes).

Mai este si faptul ca multi dintre noi au invatat sa actioneze in anumite domenii ale vietii de zi cu zi altfel decat ar dicta-o tendinta noastra naturala. Pe scurt, pentru a ne descoperi adevarata personalitate trebuie sa invatam sa deosebim eul nostru natural de cel dobandit. Atunci cand nu facem aceasta distinctie, ne aflam in situatia de a ne manifesta in limitele unei personalitati care, de fapt, nu ne apartine. Astfel ajungem sa ne punem o masca ce ascunde adevarata noastra personalitate, care ofera o falsa imagine despre noi si care, in ultima instanta, ne stoarce de toata vlaga.

De ce sunt purtate mastile

"Poarta o masca" este o expresie pe care o folosim pentru a descrie comportamentul unei persoane care nu se manifesta in concordanta cu temperamentul sau innascut. Atunci cand nu suntem ceea ce am fost creati sa fim, intreaga noastra existenta este ca o piesa de teatru in care jucam un rol ce nu ne reprezinta. Jucam un rol care nu este real, ceea ce in final ne va epuiza. Dar ce ii face pe oameni sa poarte o asemenea masca?

Evitarea respingerii
Inca de la nastere, instinctele noastre de baza includ frica de a fi respins si nevoia de a fi acceptat.Din acest motiv, daca au avut experienta respingerii sau chiar aceea de a nu fi acceptati de cei pe care ii iubesc, copiii pot ajunge sa isi modifice personalitatea, manifestand trasaturi care nu tin de temperamentul lor innascut. Copiii abuzati, de exemplu, pot incerca sa-si modifice felul de a fi pentru a deveni asa cum observa ei ca le-ar placea celor care ii abuzeaza. Ei gandesc ca, daca sunt mai cuminti, daca zambesc mai des, daca isi fac perfect treburile din casa, atunci nu vor mai avea de suferit.

Dorinta de a fi la nivelul asteptarilor
Atunci cand, in mod constant, se asteapta de la copii sa se poarte intr-un anumit mod, ei chiar ajung sa se ridice la nivelul asteptarilor. Rezultatul este ca parintii care, in mod constient sau inconstient, conditioneaza comportamentul unui copil, ii pot modifica personalitatea. Incercand sa creasca copii care sa se ridice la nivelul asteptarilor si sperantelor lor, parintii le pot schimba copiilor parerea despre cine sunt ei in realitate. Exista cazuri in care parintii au mers atat de departe incat copiii lor au ajuns sa practice meserii care le displac complet, care nu se potrivesc cu tipul lor de temperament innascut, dar care au fost pe placul parintilor lor.

Dorinta de a obtine "copii la indigo"
Acei parinti care nu inteleg rolul pe care natura l-a jucat in existenta copiilor lor incearca de multe ori sa ii faca pe toti copiii sa se poarte la fel. Zicala "copiii trebuie sa se vada, nu sa se auda" se potriveste copiilor cu temperament melancolic si flegmatic, dar va ingradi spontaneitatea sangvinicului care va spune: "Chestia asta nu are niciun haz", iar potentialul de conducere al colericului va protesta: "Eu nu am niciun cuvant de spus?".

Indiferent care este motivul pentru care oamenii poarta o astfel de masca, este important sa-si identifice adevaratul temperament si sa inlature masca ce-l ascunde.

Articol pe acelasi subiect

Combinatii temperamentale

Tabelul de mai jos rezuma trasaturile esentiale ale fiecarui tip de temperament:



Fiecare persoana se naste cu o predispozitie spre unul (sau mai multe) din cele patru tipuri de temperament. Majoritatea dintre noi prezinta o combinatie a doua tipuri de temperament. In unele cazuri, aceste doua tipuri sunt in echilibru, dar de cele mai multe ori unul din aceste tipuri este predominant.

Analizand tabelul de mai sus se observa patru combinatii naturale. Cele doua cadrane din partea de sus a tabelului - sangvinicul si colericul - se combina in mod natural deoarece ambii sunt extrovertiti, optimisti si sinceri. Persoana care prezinta aceasta combinatie va fi o persoana agitata care se simte stimulata de prezenta celor din jur. Copiii cu o combinatie temperamentala intre sangvinic si coleric sunt fermecatori si vorbesc in timp ce-si fac treaba sau cand, in multe cazuri, ii pun pe altii sa o faca pentru ei.

Temperamentele melancolic si flegmatic, realizeaza si ele o combinatie naturala deoarece ambele sunt introvertite, pesimiste si vorbesc pe un ton linistit. O combinatie temperamentala intre melancolic si flegmatic va aduce mai putina agitatie si prezenta altor persoane va conduce la epuizare. A avea de a face cu alte persoane este epuizant pentru combinatia temperamentala melancolic-flegmatic. Ca si parte buna, ei fac totul perfect si la timp si pot fi persoane placute care evita conflictele. Sunt insa situatii cand firea lor prea tipicara ii va duce la depresie si ii va lipsi de energia necesara pentru a mai realiza ceva.

Deoarece au atatea trasaturi in comun, combinatiile intre sangvinic si coleric sau melancolic si flegmatic au de obicei ca rezultat o persoana echilibrata. In antiteza cu aceste combinatii, cele de tipul coleric si cel melancolic pe de o parte si intre cel sangvinic si cel flegmatic pe de alta parte reunesc optimismul cu pesimismul, agitatia cu pasivitatea si sociabilitatea cu deplina rezerva. Rezultatul este tendinta ca unul din cele doua tipuri sa fie predominant. Persoanele care prezinta una din aceste combinatii oscileaza intre un tip de personalitate si celalalt, in functie de situatie.

Tipurile de temperament din partea dreapta a tabelului - coleric si melancolic - produc, prin combinatie, o persoana cu totul orientata spre realizarea de scopuri, persona care va excela in a realiza tot ce isi propune, facand totul repede si incercand ca rezultatul sa fie perfect. Poate insa sa devina prea autoritara si manipulativa atunci cand este descurajata de faptul ca nimeni nu-si face treaba la timp si cum trebuie.
Si sangvinic-flegmatic din partea stanga a tabelului reprezinta o combinatie naturala, rezultatul fiind o persoana interesata de relatiile cu cei din jur. Aceasta combinatie da nastere prietenului preferat al tuturor celor din jur: un sangvinic amuzant cu o fire de flegmatic placut si relaxat. O persoana cu o combinatie temperamentala sangvinic-flegmatic este o persoana adorabila, cu un puternic simt al umorului, este permanent relaxata si gata sa te accepte asa cum esti. Din pacate cei cu aceasta combinatie temperamentala, peot avea tendinta de a deveni indisciplinati, chiar sarcastici si fara disponibilitatea de a face ceva. Isi uita cu usurinta responsabilitatile, insa reusesc intotdeauna sa-i incante pe altii intr-atat incat sa faca treaba in locul lor.

Articol pe acelasi subiect

Nascut pentru a fi unic

Studiile au demonstrat ca fiecare copil are inca de la nastere un anumit tip de temperament care determina modul in care el va interactiona cu lumea din jurul sau. Este adevarat ca mediul de joaca are un rol important in modul in care aceasta personalitate se manifesta, insa existenta sa inca de la nastere este un fapt incontestabil.

Omul vine pe lume programat sa raspunda la provocarile vietii cu timiditate, agresivitate, pofta de viata, deprimare, debit verbal, dorinta de a controla situatia si multe alte asemenea trasaturi. Constitutia biologica a fiecarui individ este complexa, insa genele ne influenteaza in mod clar reactiile. Fiecare persoana reactioneaza la situatii similare in maniere surprinzator de asemanatoare sau de diferite, in functie de trasaturile innascute care ii definesc personalitatea.

Din moment ce nu putem alege, ceea ce ne ramane de facut este sa identificam si sa lucram cu tipul de temperament care ne-a fost dat. Inainte de a urma pilda Scripturii de "a-l invata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze", este nevoie sa ajungem sa intelegem si sa respectam personalitatea fiecaruia in parte. Pentru acest lucru trebuie sa intelegem cele partu tipuri de temperament care se regasesc la baza personalitatii tuturor oamenilor, fie ei adulti sau copii.

Personalitatea populara
Temperament dominant SANGVINIC

Sangvinicii populari sunt persoane pline de energie, sociabile si pline de distractie. Ei sunt cei care au pe masini afise de genul: "Noi cand ne mai distram?".
Sangvinicii cauta atentia, afectiunea, aprobarea si acceptul celor din jurul lor. Aceste persoane tumultuoase aduc dramatism si culoare in aproape orice situatie; ei iubesc sa fie in centrul atentiei si sa ii stimuleze pe altii. Ei sunt cei care initiaza conversatii si se pot imprieteni imediat cu toate persoanele din grup. Sangvinicii sunt de obicei optimisti si aproape intotdeauna fermecatori. Dar ei pot fi si dezorganizati, emotivi si hipersensibili cu privire la ce cred altii despre ei.
Sangvinicului i s-ar potrivi descrieri de tipul: "Vorbeste tot timpul" sau "Pentru el nimeni nu este strain". Aceasta persoana ar putea fi descrisa drept "cea care vorbeste".

Personalitatea puternica
Temperament dominant COLERIC

Colericii puternici sunt cei care sunt prin definitie orientati spre atingerea scopurilor, care traiesc pentru reusite si care se organizeaza cu usurinta. Moto-ul lor ar putea fi foarte bine sloganul companiei Nike: "Pur si simplu fa-o!".
Colericii cauta loialitatea si aprecierea celorlalti. Ei fac tot posibilul sa detina controlul si asteapta sa fie apreciati pentru realizarile lor. Le plac provocarile si accepta imediat sarcini dificile. Auto-disciplina si capacitatea lor de a se concentra ii fac sa fie liberi si puternici. Energia si hotararea lor ii pot duce insa la o obsesie pentru munca, ii pot face sa fie dogmatici, incapatanati si sa para insensibili fata de sentimentele celor din jur.
Despre un coleric se poate spune: "Iese intr-adevar in evidenta" sau "Daca vrei sa fie facut ceva, atunci spune-i lui". Acestei persoane i s-ar potrivi apelativul de "cel care face".

Personalitatea perfecta
Temperamentul dominant MELANCOLIC

Melancolicul perfect este mai tacut, mai profund si mai serios decat celelalte tipuri. Melancolicii cauta sa obtina perfectiunea in tot ceea ce este important pentru ei. Moto-ul lor ar putea fi: "Daca un lucru merita facut, atunci merita facut cum trebuie!". Perfectiunea fiind scopul lor, ei sunt deseori dezamagiti si chiar deprimati atunci cand rezultatele obtinute sunt mai putin decat perfecte.
Melancolicii au nevoie de intelegerea si sprijinul celorlalti. Ei au nevoie de asemenea de spatiu si liniste pentru a se gandi inainte de a vorbi sau actiona. Ei sunt persoane care se concentreaza pe sarcinile pe care le au de indeplinit, fiind atenti si organizati. Ei sunt acei perfectionisti care se regasesc in ideea de ordine, pe ei putandu-se conta pentru indeplinirea unei sarcini la timp. Acest perfectionism ii poate face insa prea critici sau prea pesimisti, ajungand sa se innebuneasca pe ei insisi prin incercarile lor ca totul sa se ridice la cele mai inalte standarde.
Cand se vorbeste despre un melancolic, cu siguranta se va spune: "Este o persoana atat de serioasa!" sau "Este un perfectionist". Acestei persoane i se potriveste apelativul de "ganditor".

Personalitatea linistita
Temperament dominant FLEGMATIC

Flegmaticii linistiti sunt peroane echilibrate si multumite. Ei nu simt deloc nevoia sa schimbe lumea sau sa rastoarne starea de lucruri existenta. Cu adevarat conservatori, ei privesc lumea din perspectiva conservarii propriei lor energii. Moto-ul lor ar putea fi: "De ce sa stau in picioare cand pot sa stau pe scaun? De ce sa stau pe scaun cand as putea sa ma intind?". Persoanelor mai energice, flegmaticii le par mult prea inceti. Cauza nu este faptul ca ei ar pute fi mai putin inteligenti decat altii, ci tocmai faptul ca sunt mult mai inteligenti. In loc sa se agite si sa se ingrijoreze, ei stau si privesc, hotarati "sa nu faca prea mult caz pentru lucruri minore".
Flegmaticilor nu le place sa riste, nu le plac provocarile sau surprizele si au nevoie de timp pentru a se adapta la schimbare. Cu toate ca evita situatiile prea stresante, ei lucreaza bine sub presiune. Lipsa de disciplina si de motivare ii face ca, in absenta unui lider puternic, sa lancezeasca prea mult.
Flegmaticii sunt rezervati, insa apreciaza compania altor persoane. Desi nu simt nevoia sa vorbeasca la fel de mult ca si sangvinicii, ei au o istetime innascuta si par sa spuna vorba potrivita la momentul potrivit. Sunt oameni echilibrati si stabili si, deoarece sunt ei insisi orientati spre ideea de siguranta si pentru familiile lor. Ei cauta linistea si armonia si tind sa actioneze mai mult ca si negociatori decat ca si luptatori. Ei sunt acei indivizi loiali care se fac respectati si apreciati pentru grija pe care o poarta celor din familie si pentru ajutorul pe care il dau persoanelor care au nevoie de ei.
Vorbind despre un flegmatic, lumea va spune: "Este asa de scumpa" sau "Este un tip asa simpatic". Aceasta persoana ar putea fi descrisa ca si "observatorul".

Articol pe acelasi subiect

Tu cum iti traiesti viata?

"Daca nu traiesti viata in care crezi, vei ajunge sa crezi in viata pe care o traiesti."

Eu am extras cateva invataturi din legea atractiei:
*Mintea este un magnet.
*Daca te vezi fericit, vei fi fericit.
*Daca te vezi in varful piramidei, vei fi in varful piramidei.
*Asa cum te vezi, asa te vad si cei din jurul tau.
*Sansa este mereu de partea ta. Daca esti pregatit sa o primesti in viata ta, fii convins ca orice clipa, orice "intamplare" este o oportunitate.

Plecand de la cele scrise mai sus, dar si de la o discutie despre vacanta la care am fost prezenta in seara aceasta, mi-am imaginat cum va fi vacanta mea de anul viitor, deoarece cea de anul acesta stiu sigur cum va fi.
Aceasta nu va fi prea departe de "lumea dezlantuita", dar nu va fi nici o vizita intr-o mare metropola. Urmatoarea mea vacanta de vis este o croaziera de trei saptamani pe un vas de lux, impreuna cu persoana cea mai draga mie, in care sa ma bucur de natura, de soare, de mare, de cat mai multe din lucrurile create de mintea umana pentru ca toti oamenii sa-si spuna in fiecare clipa cat este de minunata viata.

Asa arata doua imagini din urmatoarea mea vacanta:





Foarte mult imi doresc si sa inot alaturi de delfini.



Urmatoarele voastre vacante cum arata?

Dar planul din spatele visului vostru? Vi l-ati pus pe hartie? L-ati gandit in amanunt? Pentru ca orice vis presupune un plan, o strategie si apoi actiune. Viele sunt frumoase, dar se traiesc doar in norisori. Pentru a le aduce in viata reala este nevoie de o puternica dorinta si apoi de o intensa actiune.

Pentru incurjare: Nu ni s-a dat niciun vis, fara posibilitatea de a-l realiza. Totul depinde doar de cat de mult ni-l dorim.

Mai multe despre Legea Atractiei

Cheia - Va Rog!

"Un batran canta la orga intr-o catedrala. Ziua era pe sfarsite, iar soarele care apunea si patrundea prin vitraliile frumos colorate ii conferea batranului o infatisare angelica. Era un cantaret desavarsit, dar cantecele sale erau triste si melancolice pentru ca avea sa fie inlocuit de un cantaret mai tanar. In amurg, tanarul intra in catedrala vijelios. Batranul il vazu, scoase cheia de la orga, o puse in buzunar si se indrepta spre usa catedralei. Cand se intalnira, tanarul intinse mana si spuse:

-Cheia, va rog!

Batranul scoase cheia din buzunar si i-o dadu tanarului, care se indrepta grabit spre orga. Apoi se aseza pe scaun, respira adanc, introduse cheia si incepu sa cante.
Batranul cantase magnific, dar tanarul era genial. Era o muzica divina, asa cum nu mai auzise vreodata in lume. Se revarsa ca suvoiul unei cascade - invaluind catedrala, orasul si chiar tara intreaga. Aceasta era muzica lui Johann Sebastian Bach. Batranul - cu lacrimile curgandu-i siroaie pe obraji - spuse:

-Ce s-ar fi intamplat daca - sa spunem, sa spunem doar - nu i-as fi dat cheia maestrului?

Dar batranul i-a dat tanarului cheia. Iar tanarul a stiut cum sa o foloseasca. Gandul ca poate si noi detinem cheia viitorului unei persoane este cutremurator. Noi nu traim singuri. Actiunile si faptele noastre ii influenteaza pe semenii nostri, in ciuda faptului ca poate pe multi dintre ei nici nu ii cunoastem. De aceea, responsabilitatea si obligativitatea de a face tot ce putem pentru cei din jur cu mijloacele pe care le avem la dispozitie depasesc granitele vietii si intereselor noastre personale."

Dumnezeu nu sponsorizeaza ratatii

Stateam de vorba intr-o zi cu Mona, o cunostinta de-a mea. Ma tot plageam ca sunt nemultumita de tot felul de lucruri din viata mea. Ea m-a ascultat catva timp, dupa care mi-a spus: "Vai Cami, cu poti sa spui asa ceva? Il manii pe Dumnezeu. El a creat asa o perfectiune si tu esti nemultumita." Pe mine atunci m-au bine dispus foarte tare cuvintele ei si m-am simtit bine toata ziua.

De curand am gasit aceeasi idee in cartea "Pe culmile succesului" a lui Zig Ziglar. Aici se spune: "Esti cineva, pentru ca Dumnezeu nu are timp sa dea nastere unui nimeni. Si in momentul in care ai inteles cat de mult valorezi in ochii Domnului, nu trebuie sa iesi in evidenta ca sa-ti demonstrezi valoarea lumii intregi."

Sau: "Pentru ca sunteti, asadar, unici prin esenta, sunteti valorosi, asa ca puneti-va talentul la treaba! Nu uitati ca Dumnezeu v-a creat si v-a harazit un anumit talent ca sa-l folositi, nu sa-l "ingropati"!"

Sau: "Dumnezeu a creat barbatul, l-a cercetat cu atentie si a spus: Pot sa fac ceva si mai frumos decat atat! - si a creat femeia."

Sau: "Succesul este usor - dupa ce incepi sa crezi - iar dupa ce credinta iti este ferm inradacinata in suflet - drumul spre succes iti este garantat."

Sau: "Incepeti cu un domeniu in care sunteti siguri de reusita! In momentul in care ati obtinut succesul dorit, mai faceti un pas inainte, apoi inca unul si inca unul! Fiecare pas va confera incredere in fortele voastre, imaginea va imbunatateste performantele, iar performantele va consolideaza imaginea, ceea ce duce la perfectionarea performantelor ... si tot asa."

Sau: "Cand te inconjori numai de oameni "potriviti", a caror perspectiva asupra vietii este morala si pozitiva, sansele tale de a deveni un invingator prind intr-adevar roade."

Sau: "Un tanar mergea pe strada vorbind singur, iar cineva il opri intrebandu-l de ce facea acest lucru. El ii raspunse ca ii placea sa vorbeasca cu oameni ineligenti si - lucrul cel mai important - ii placea sa asculte vorbind alti oameni inteligenti. Cu siguranta ca personajul din povestioara noastra avea o imagine despre sine extrem de sanatoasa. Laudati-va din cand in cand - nu este un lucru chiar atat de nociv!"

Sunt idei extraordinare. Acestea, asociate cu faptul ca pentru a avea succes este suficient sa-ti schimbi gandurile si cuvintele pe care le foloseai inainte, te pot ajuta sa ajungi pe culmile succesului. Lumea este de fapt informatie si energie. Daca intelegem in profunzime acest lucru, incepem sa devenim mai relaxati si sa pornim intr-o calatorie uimitoare spre succesul nostru. Este intr-adevar un drum incredibil de frumos.

De curand, la un curs de dezvoltare personala am constientizat ca oamenii se impart in trei mari categorii: altruisti, individualisti si oameni centrati pe propria lor persoana.
*Altruistii sunt mereu "imprastiati" in diverse parti. "O mana aici, un picior dincolo, un ochi in sens opus, mintea ... in toate directiile..." si uite asa nu mai stiu cine sunt de fapt. Aceste persoane sunt orientate spre mediul inconjurator.
*Individualistii considera ca tot universul a fost creat pentru a-i servi pe ei. Ei trebuie sa fie centrul atentiei si sa li se acorde importanta lor si numai lor. Ei considera ca mediul trebuie sa fie orientat doar spre ei.
*Persoanele centrate pe propria persoana primesc informatie de la mediu, o proceseaza si raspund mediului. Aceste persoane sunt orientate in ambele directii. Ei isi imbogatesc permanent experienta de viata pentru a putea procesa si apoi raspunde cat mai bine si eficient. Aceste persoane deja se cunosc bine pe ele insele si isi cunosc adevarata valoare.

Drumul catre tine insuti este de cele mai multe ori foarte anevoios, dar ai toate sansele sa ai parte de o calatorie extraordinara si apoi sa te bucuri din plin de rezultatele cautarilor, si nu in ultimul rand de viata.

Despre imaginea de sine

Zig Ziglar spune in cartea lui "Pe culmile succesului" ca ii descoperim cu usurinta pe cei ce si-au format o imagine de sine nefavorabila. Ii tradeaza firea lor critica si geloasa. Ei privesc cu invidie succesul si prieteniile de care se bucura cei din jur. Sunt gelosi - fara vre-un motiv anume - pe sotii, soti , prieteni sau prietene. Pentru ca nu se iubesc pe ei insisi, nu pot sa creada ca un reprezentant al sexului opus i-ar putea iubi mai presus de orice. In mod ironic isi apara gelozia sustinand in gura mare ca isi iubesc partenerul de viata "prea mult". In realitate nici nu-si iubesc si nici nu au incredere in partenerul lor de viata, pentru ca nu se iubesc si nu au incredere in propria lor personalitate. Traiesc din barfe, intrigi, zvonuri si minciuni. (Nu au invatat ca atunci cand arunca cu noroi, nu fac altceva decat sa piarda un teren pretios.)

Poate ca cea mai evidenta manifestare a unei imagini nefavorabile este modul in care reactioneaza persoana suferinda de aceasta boala in fata criticilor, dar si a veseliei generale. Nu pot sa accepte criticile sau ironiile la adresa lor, pentru ca le considera un mod prin care oamenii ii "pun intr-o lumina nefavorabila". Reactiile lor sunt extrem de exagerate in raport cu actiunile in sine.

Imaginea nefavorabila este rezultatul lipsei de motivatie. De multe ori, cand o persoana renunta sa lupte, abordand o atitudine indiferenta de genul "nu-mi pasa", o face pentru ca nu se vede in pozitia de "invingator". Acesti oameni se lasa cu totul in voia sortii plutind mereu in deriva.

Mai este o categorie de oameni cu o imagine deplorabila despre ei insisi - aceia care pun un accent deosebit pe lucrurile materiale: masini elegante, bani, pasiuni de moment, haine moderne, coafuri sau machiaje stridente. Ei traiesc cu sentimentul ca nu pot fi acceptati niciodata asa cum s-au nascut. Nesiguranta si neincrederea ii fac sa recurga la extreme ca sa-si faca prieteni si sa fie acceptati in societate. Pornesc de la ideea ca "totul trebuie incercat in viata" pentru a fi acceptat - "asa cum sunt".In mod tragic sfarsesc prin a avea doar pseudo-prieteni.

Avem intotdeauna tendinta de a actiona in functie de imaginea pe care o percepem despre noi. Acesta este motivul pentru care vedem adesea oameni care fac lucruri ridicole sau isi asuma riscuri inutile atunci cand sunt pe punctul de a-si realiza visul de-o viata. De exemplu, foarte multi sportivi care au petrecut ani intregi pregatindu-se pentru Jocurile Olimpice sufera adesea anumite "accidente" la antrenamente sau in timpul unui eveniment ce are loc cu putin inaintea competitiilor sportive. Ei nu se considera demni de medaliile de aur si fac in asa fel incat sa-si refuze rasplata pe care lumea intreaga ar fi dispusa sa le-o puna la picioare. Sau sotul si sotia care sufera de o imagine de sine deplorabila isi provoaca adesea partenerul de viata, starnind valuri fara vre-un motiv serios. Acest lucru creeaza resentimente, ceea ce duce invariabil la aparitia problemelor familiale.

In lumea afacerilor, o imagine de sine nefavorabila se manifesta prin promisiuni de moment, imposibil de realizat.In lumea vanzarilor, cei mai multi vanzatori vinovati de promisiuni desarte si de servicii deplorabile sunt cei ce au o imagine de sine nefavorabila. Nu accepta ideea respingerii si considera ca trebuie sa faca tot ce le sta in putinta sa-si convinga clientii sa le cumpere produsele.

Cativa pasi spre o imagine de sine sanatoasa:
1.Incepi prin a intelege ca nimeni de pe acest pamant nu te poate face sa te simti inferior fara voia ta.
2.Imbraca-te frumos si elegant - astfel vei privi cu mai multa speranta catre viitor si vei pasi mai increzator in viata, dar si in cariera.
3.Citeste biografiile si autobiografiile celor care s-au facut cunoscuti prin daruirea talentului si harurilor lor intregii omeniri.
4.Asculta-i cu atentie pe oratorii, profesorii si predicatorii care au cladit omenirea!
5.Cladeste-ti o imagine sanatoasa facand pasi mici.
6.Inscrie-te in clubul zambetelor si complimentelor! Cel mai nefericit om de pe pamant este cel care nu stie sa zambeasca.
7.Poti face un gest frumos pentru cineva! "Nimeni nu este inutil in aceasta lume - spune Charles Dickens - daca alina povara ce atarna pe umerii semenilor sai."
8.Alege-ti cu grija asociatii! Cauta oameni cu un caracter moral imbatabil, care stiu sa aleaga numai partea frumoasa a vietii si care se bucura de ea pana in adancul sufletului. Nu uita ca omul adopta modul de a gandi, manierele si caracteristicile celor in mijlocul carora traieste!
9.Concepe o lista cu trasaturile tale pozitive.
10.Concepe o lista cu succesele repurtate in trecut, care ti-a oferit cea mai mare satisfactie si incredere in propriile forte.
11.Evita lucrurile si oamenii care te demoralizeaza.
12.Persevereaza, in ciuda esecurilor de moment!
13.Intra intr-o organizatie, un grup, un club etc. cu scopuri nobile, care sa te solicite activ si sa te oblige sa vorbesti in public.
14.Priveste-te pe tine dar si pe semenii tai in ochi!
15.Daca este necesar incearca sa-ti schimbi aspectul fizic.

In momentul in care te vei accepta asa cum esti, este mult mai usor sa-i accepti pe cei din jurul tau, odata cu punctele lor de vedere.

Despre intelepciune si cunoastere

Aproximativ intre anii 1050 si 1122 a trait in Persia, Omar Khayyam. Om de stiinta ilustru al epocii sale si, in acelasi timp, unul din marii poeti ai omenirii, spunea in unul din catrenele sale:

"Nu judeca pe nimeni, ci cata sa-ntelegi.
Eu beau, dar aminteste-ti ca ai si tu pacate.
De vrei s-ajungi la pace si seninatate,
Apleaca-te asupra durerii lumii-ntregi".

De multe ori judecam oamenii din jurul nostru fara a incerca macar sa intelegem. Ii judecam pur si simplu, si ii catalogam dupa propria noastra experienta de viata. Nu incape aici o masura: bine sau rau. Este problema de intelepciune. Pana cand omul ajunge la pacea interioara este intr-un mare dezacord cu el insusi si cu lumea inconjuratoare. Atunci cand ai acumulat in suflet prea multa durere, cand ai trait o buna perioada de timp cu acest sentiment, ai nevoie de eliberare ca de aer. Din aceasta clipa incepe drumul anevoios spre armonie, liniste si pace.

"Cand te-a secat de lacrimi viata care doare,
Gandeste-te la roua din geana unei flori.
Si cand ai vrea ca noaptea din urma sa coboare,
Gandeste la trezirea unui copil in zori".

Omul va cauta mereu ceea ce i se potriveste. Va cauta oamenii care ii pot oferi prin bunavointa si puterea lor sufleteasca acele simple cuvinte si gesturi care sa-l faca sa zboare spre lumina.

"Pe cei curati la suflet si luminati la minte
Neancetat sa-i cauti. Si fugi de tonti si rai.
Daca-ti va da otrava un intelept, s-o bei -
Si-arunca antidotul, un prost de ti-l intinde".

Omul mereu s-a inspirat dupa natura. In momentele lui bune si rele aici si-a gasit linistea.


"Priveste cedrul mandru! Atatea brate are!
Dar nu ca sa cerseasca, ci ca s-adune soare.
Si limbi nenumarate au nuferii si crinii.
Vorbesc insa limbajul tacerii si-al luminii".

Omului i-au fost daruite o multime de sentimente si emotii. Uneori ii este greu sa se descurce printre ele. Omul este mult prea preocupat si patruns de materialitatea lumii. Fizica cuantica a demonstrat ca si ultima particula ce se creda a fi materiala (nucleul) este doar informatie. Universul este energie si informatie. Daca ne-am da voie sa intelegem ca dincolo de tot zbuciumul nostru sufletesc este de fapt o pace profunda, am fi cu mult mai intelepti si relaxati. Dar avem nevoie de timp sa intelegem acest lucru. Omar Khayyam a simbolizat prin urmatorul catren efemeritatea zbuciumului nostru:

"Miresme, cupe, harfe si bucle aurii:
O, jucarii sfarmate de Vreme, jucarii!
Gand, fapta, renuntare, virtuti, cainti si rugi:
Cenusi pe care Timpul le spulbera, cenusi..."

Un mesaj de incurajare al poetului ar fi:

"Culege din viata tot ce-i suras si floare.
Serbeaza orice clipa! Ia cupa cea mai mare!
Alah nu tine seama de vicii sau virtuti.
Nu numara matanii, nici ochii ce-i saruti".

Despre psihologia poporului roman

Cunoasterea sufletului unui popor, cu dezvaluirea calitatilor si defectelor acestuia, nu este o opera de patriotism, ci este o serioasa opera de stiinta. Aceasta cunoastere trebuie sa o stabilesti cu aceeasi obiectivitate cu care cercetezi orice altceva despre lumea fizica. Intentia buna de a-ti preamari neamul dar si cea de a-l micsora nu-si are loc in aceasta stiinta. Dupa ce constiinta obiectiva a fost stabilita, poate interveni si patriotismul, deoarece el ne ajuta sa traducem in fapta ceea ce ratiunea a impus ca o concluzie logica. Mai intai lumina mintii si apoi focul aprins al patriotismului. La un drum pe intuneric, un foc, oricat de mare ar fi el, nu poate decat sa ne calauzeasca; de luminat ne lumineaza doar soarele ce straluceste in lumea rece a albastrului ceresc.

Daca pe seama unui popor ar fi sa punem toate calitatile bune dar si defectele, din prezent, dar si din trecut, atunci sufletul neamului nostru ar fi unul din cele mai variate mozaicuri din cate se pot imagina.

Insusirile sufletesti ale unei populatii sunt conditionate de trei factori prinipali:
-de fondul biologic ereditar,
-de mediul geografic
-de caracterele institutionale dobandite in timpul evolutiei sale istorice.

Actualitatea sufleteasca a unei populatii este conditionata de toti cei trei factori, dar nu intr-o masura egala. Populatiile cu trecut istoric, in sufletul carora caracterele institutionale au ajuns la o puternica consistenta, isi au actualitatea sufleteasca influentata in primul rand de acestea si mai apoi de fondul biologic ereditar si de factorul geografic. Spiritualitatea este ca o armura de izolare. Astfel populatiile isi croiesc un destin propriu, ele sunt popoare de cultura nationala, creatoare de cultura originala in istoria omenirii. In acest punct rolul psihologiei sociale se complica. Are de studiat finalitati spirituale pentru fiecare populatie in parte. Vorbim de psihologia sociala a poporului englez, psihologia sociala a poporului francez, psihologia sociala a poporului german etc. Ceea ce este o realitate sufleteasca pentru un popor, nu este si pentru sufletul altui popor. Spiritualitatea fiecarui popor este de sine statatoare, si aceasta trebuie mai intai inteleasa si apoi interpretata.

La popoarele de cultura veche si originala studiul este mai usor de realizat deoarece finalitatea spirituala depinde de idealul pe care il urmareste poporul. La popoarele de cultura mai noua si nu atat de originale, studiul este mai greu, aproape de nebiruit. Acesta este cazul psihologiei sociale a poporului roman.

Studiul psihologiei poporului roman, in general a fost facut prin comparatie cu psihologia popoarelor cu o finalitate spirituala recunoscuta.
Una din caracteristicile poporului roman este individualismul. Romanului nu-i place tovarasia. El vrea sa fie de capul lui, stapan absolut la el in casa, cu o particica de proprietate cat de mica, dar care sa fie a lui. Din aceasta cauza el inclina putin catre anarhie. Acest individualism nu implica spiritul de initiativa in viata economica si prea putin spiritul de independenta in viata politica si sociala (cele doua insusiri ce caracterizeaza individualismul popoarelor culte apusene si care constituie sufletul burghez). Marea majoritate a populatiei satelor romanesti nu are nicio asemanare cu sufletul burghez. Din mijlocul ei nu ies indivizi intreprinzatori care sa-si riste odihna si avutul pentru a se imbogati prin mijloace neincercate. Populatia satelor romanesti, dimpotriva, sta sub traditia muncii colective. Fiecare satean face ce crede ca face toata lumea. Pentru a iesi din randul lumii, pentru sateanul roman nu este un simplu risc ci o adevarata nebunie. El nu incepe o munca decat la termenele fixate prin obicei.

Individualismul romanesc este de alta natura decat acela cunoscut in Apusul european. Acolo individualismul se manifesta pe planul vietii sociale si economice, este creator de institutii, pe cand individualismul romanesc este o simpla reactie subiectiva, un egocentrism, sub influenta factorului biologic ereditar. Daca acest individualism romanesc ar putea fi educat si transformat intr-unul creator de institutii, ar fi cu totul altceva. Educatia si transformarea nu se pot face decat sub influenta factorului spiritual. Ar trebui mai intai creata o vointa unitara a sufletului romanesc, care sa-si faca un ideal din sufletul burghez si sub conducerea careia sa se faca educatia si transformarea individualismului subiectiv intr-unul institutional. Nimeni nu poate prevedea ca aceasta vointa se poate realiza prea curand. Nu este un postulat al istoriei ca toate popoarele de pe pamant sa ajunga la individualism comercial burghez. Pot fi si alte idealuri.

Cateva cuvinte in plus despre Legea Atractiei si Scala de Ghidare Emotionala

In Cere si ti se va da se spune ca aducerea in realitatea noastra a lucrurilor pe care ni le dorim depinde foarte mult de cat suntem de pregatiti pentru a accepta primirea lor. In acest sens, noi trebuie sa fim pe aceeasi lungime vibrationala cu dorintele noastre. Este necesar sa ne pozitionam emotional pe treapta de acceptare a dorintelor. Aceasta treapta este numerotata cu 1 pe Scala de Ghidare Emotionala. Daca simtim frustrare sau manie in legatura cu dorinta noastra, ne pozitionam pe o alta lungime vibrationala care nu corespunde cu cea a dorintei noastre, aceasta este o pozitie de rezistenta, ce nu va permite manifestarea in lumea noastra a lucrurilor pe care ni le dorim - atragem de fapt opusul lor, lipsa lucrurilor pe care ni le dorim.

Aducerea in viata noastra a lucrurilor pe care ni le dorim este un Proces Creational care este destul de simplu din punct de vedere conceptual si consta in parcurgerea a trei pasi:
Pasul 1 (care este raspunderea noastra): Cerem
Pasul 2 (care nu este raspunderea noastra): Cererea primeste raspuns
Pasul 3 (care este raspunderea noastra): Trebuie sa acceptam raspunsul pentru a-l putea receptiona.

Pasul 1 vine firesc si automat. Pasul 2 este un pas si mai usor deoarece este independent de raspunderea noastra. Pasul 3 este aplicatia Artei de a Accepta. Este adevaratul motiv pentru care exista sistemul nostru de ghidare. Este pasul prin care ne schimbam frecventa vibrationala pe frecfenta dorintei noastre. Daca nu ne regasim pe frecventa de receptie corespunzatoare, cererile noastre par fara raspuns iar dorintele nu se indeplinesc - si asta nu pentru ca gandurile noastre nu au fost auzite, ci pentru ca vibratiile noastre nu se armonizeaza, asadar nu permitem raspunsului sa fie receptionat (exact ca lungimile de unda ale radioului - degeaba dorim sa receptionam 101FM daca suntem pe 84FM).

In Ghidul Practic sunt prezentate 22 de metode simple pentru schimbarea frecventei vibrationale pe aceea a dorintelor noastre. Acestea reprezinta de fapt modalitati de schimbare a starilor noastre sufletesti intr-o Stare de Bine, numita si stare de acceptare, aflata pe pozitia 1 pe Scala de Ghidare Emotionala.

Parerea mea personala despre a deveni cu adevarat un om de succes este ca avem nevoie de o vointa de fier, perseverenta, credinta puternica in noi si visele noastre si o permanenta lupta cu noi insine pentru a nu ne lasa doborati de evenimente si oameni din jurul nostru. Avem nevoie de o permanenta pregatire si informare. Legea Atractiei este un instrument pentru a aduce sanatate, oameni si evenimente in viata noastra, dar mai mult pentru a aduce in realitatea noastra lucrurile materiale pe care ni le dorim. Dar aceasta tine tot de credinta noastra. Credem in Legea Atractiei, atunci este adevarata, nu credem, atunci este falsa. Totul pare un joc. Oare, luam viata prea in serios? Unii sustin ca suntem fiinte vesnice si doar corpul care ne gazduieste este efemer. Altii sustin ca suntem fiinte mult prea complexe si se multumesc sa se mire, sa contemple sau sa cerceteze miracolul si perpetuumul vietii pe pamant, necrezand intr-o viata vesnica. Dar pentru moment cel mai important este sa ne definim cat mai exact cu putinta ce vrem sa facem in aceasta viata. Apoi, gasim si instrumentele si drumul pana la vise. Cat de bine este ca se poate!

Articol pe acelasi subiect

Factorul Einstein

"Albert Einstein era considerat in timpul copilariei de parinti drept un copil cu deficiente, parte din cauza dislexiei, boala care ii provoca mari greutati la scris si citit.
"Dezvoltatea sa in copilarie a fost un proces extem de lent," isi amintea sora lui, Maja Winteler-Einstein, "si avea atatea probleme cu vorbitul, incat ceilalti credeau ca n-o sa ajunga niciodata sa vorbeasca... Cand vroia sa spuna ceva, isi soptea mai intai incet fiecare cuvant in parte, ca pentru a fi sigur ca-l intelege. A facut asa pana cand a implinit sapte ani."
Problemele de vorbire pe care le avea l-au determinat pe profesorul de greaca sa-i spuna lui Einstein: "N-o sa fii niciodata in stare de nimic!". Mai tarziu, Einstein a fost exmatriculat din liceu, si a picat examenul de admitere la facultate. Dupa ce, in cele din urma, si-a luat diploma, n-a reusit sa obtina nici un fel de recomandare de la profesorii sai. Obligat sa accepte, la 25 de ani, o slujba meschina intr-un birou elvetian, Einstein parea destinat sa duca o viata mediocra.
Dar, in cel de-al 26-lea an al vietii sale, Einstein a facut ceva la care nimeni nu se astepta. A publicat teoria relativitatii, care continea faimoasa formula E=mc2, in vara anului 1905. Saisprezece ani mai tarziu, avea sa castige premiul Nobel si sa devina o celebritate internationala. Chiar si astazi, la 40 de ani de la moartea sa, ochii sai luminosi, mustata deasa si claia de par argintiu constituie imaginea standard a "geniului", sinonim cu inteligenta supra-normala."

TEORIA LUI EINSTEIN DESPRE GENIU

Einstein a atribuit descoperirea teoriei sale despre relativitate, nu vreunui dar special, ci mai degraba dezvoltarii sale "retardate", cum o numea el.
"Un adult normal nu se gandeste niciodata la problema spatiului si timpului," cugeta Einstein. "Acestea sunt lucruri la care s-a gandit doar in copilarie. Dar dezvoltarea mea intelectuala fiind cea a unui retardat, am inceput sa ma gandesc la spatiu si timp de-abia cand am crescut."

In ultima sa Nota autobiografica, Einstein povesteste cum a luat nastere teoria relativitatii. El spune ca totul a venit pe neasteptate, in timp ce visa cu ochii deschisi, pe la varsta de 16 ani.
"Cum ar fi," se intreba el, "sa alergi paralel cu o raza de lumina, cu viteza luminii?"
Dupa Einstein, adultii normali ar alunga din minte o astfel de intrebare, chiar inainte sa prinda contur, si ar uita-o repede. Einstein a fost altfel. Fara a avea vre-o idee clara in minte, a continuat sa se joace cu intrebarea aceasta, timp de 10 ani. Cu cat se juca mai mult, cu atat apareau mai multe intrebari, si cu fiecare noua intrebare, el se apropia si mai mult de adevar.

Aceste idei si relatari apar in cartea Factorul Einstein de Win Wenger & Richard Poe. Tot aici se mai spune ca geniile sunt persoane foarte putin diferite de oamenii obisnuiti, dar care au dat intamplator peste o tehnica ce le-a largit canalul atentiei, transformand astfel perceptiile din subconstient in ganduri constiente.
De obcei, geniile isi dezvolta o astfel de tehnica in prima parte a vietii, insa, pana sa ajunga la maturitate, uita complet secretul care le-a permis ajungerea la acea tehnica. Ea devine un automatism. Aura de mister cu care sunt inconjurati marea majoritate a celor pe care ii numim genii nu este decat o inchipuire a noastra.

Tu unde te situezi pe Scala Starilor tale Sufletesti?

In The Secret se spune ca cel mai important lucru nu este acela de a-ti controla gandurile (deoarce ar fi aproape imposibil) ci felul in care te simti. In "Cere si ti se va da" se explica foarte bine acest lucru, precum si cum poti afla cat de departe esti de indeplinirea propriilor dorinte. Exista o scala care indica pozitia de (plin) maxim, in care stii ca esti foarte aproape de implinirea dorintei si pozitia de (gol) minim, in care esti cel mai departe de implinirea dorintei. Aceasta scala arata astfel:

1. Bucurie / Cunoastere / Putere / Libertate / Apreciere
2. Pasiune
3. Entuziasm / Emotie / Fericire
4. Asteptari pozitive / Convingeri
5. Optimism
6. Speranta
7. Multumire
8. Plictiseala
9. Pesimism
10. Frustrare / Iritare / Nerabdare
11. Coplesire
12. Dezamagire
13. Nesiguranta
14. Griji
15. Blamare
16. Descurajare
17. Manie
18. Razbunare
19. Ura / Furie
20. Gelozie
21. Nesiguranta / Vina / Nevrednicie
22. Teama / Suparare / Depresie / Disperare / Neputinta

Cand suntem pe deplin constienti unde suntem, stim de asemenea unde am vrea sa fim si avem capacitatea de a cunoaste daca ne indreptam sau nu in directia dorita ... atunci numic nu ne mai poate tine pe loc. Aparenta lipsa de control asupra experientei noastre de viata se datoreaza in mare parte faptului ca nu realizam in ce directie ne indreptam. Fara o apreciere constienta a emotiilor noastre si a ceea ce reprezinta, deseori ne indepartam de scopurile noastre.

De exemplu, pasul de la depresie la manie reprezinta un prgres, o imbunatatire a starii. Aici este important sa nu se persiste in manie. Iarasi pasul de la manie la sentimentul eliberator de frustrare reprezinta o imbunatatire emotionala. Majoritatea oamenilor nu doresc sa fie in preajma unei persoane manioase, mai degraba ar prefera intr-un mod egoist ca persoana manioasa sa se intoarca in fosta stare de depresie, intrucat de obicei depresia este o stare interioara, in timp ce adesea mania se revarsa asupra celor care sunt in apropiere.

" Cineva din afara ta nu poate sti daca alegerea maniei este o imbunatatire pentru starea ta sufleteasca; doar tu stii - dupa eliberarea pe care o simti - caracterul adecvat al fiecarui gand. Pana cand nu vei hotara sa te calauzesti singur prin ceea ce simti, nu vei putea face niciun progres vizibil pe calea indeplinirii dorintelor tale."

"Secretul redobandirii sentimentului minunat de imputernicire si control consta in a decide, chiar acum, indiferent cat de bine sau de rau te simti, ca vei face tot posibilul sa-ti fie bine. Sa atingi cel mai placut sentiment la care ai acces chiar acum si procedand astfel continuu, intr-o perioada scurta de timp te vei simti bine. Aceasta este calea care trebuie urmata!"

* Furie iti ofera un sentiment de eliberare din depresie, amaraciune, disperare, frica, vina sau neputinta;

* Razbunarea ofera un sentiment de eliberare din furie;

* Mania ofera un sentiment de eliberare din razbunare;

* Blamarea ofera un sentiment de eliberare din manie;

* Descurajarea ofera un sentiment de eliberare din blamare;

* Iritarea ofera un sentiment de eliberare din descurajare;

* Pesimismul ofera un sentiment de eliberare din iritare;

* Speranta ofera un sentiment de eliberare din pesimism;

* Optimismul ofera un sentiment de eliberare din speranta;

* Asteptarile pozitive ofera un sentiment de eliberare din optimism;

* Bucuria ofera un sentiment de eliberare din asteptari pozitive.

Concluzia este ca trebuie sa fim foarte atenti la ceea ce simtim pentru a fi capabili sa intelegem ce ni se intampla. Ceea ce simtim - si sentimentul de eliberare pe care il descoperim atunci cand alegem un sentiment mai placut - sunt adevarata masura a ceea ce atragem in viata noastra.

In al doilea volum, care este un ghid aplicativ, sunt descrise cateva tehnici simple de control si imbunatatire al starilor sufletesti. In scurt timp poti deveni un expert in a-ti controla starile, dar si in a atrage ceea ce doresti cu adevarat in viata ta.