Arta de a iubi (continuare)

Inceputul articolului
Oamenii vaneaza iubirea. Ei simt nevoia sa faca acest lucru deoarece sunt convinsi ca iubirea le lipseste. Nedandu-si seama ca iubirea exista in inima lor, ei o vaneaza la alte persoane, desi acestea sunt la fel ca si ei, inconstiente de iubirea din inima lor. Nimeni nu se iubeste pe sine, deci cum ar putea ei sa iubeasca pe altcineva? Oamenii isi creaza astfel o nevoie foarte mare, care nu este reala, si continua sa o vaneze, dar in locuri gresite, caci nici ceilalti oameni nu au iubirea pe care o cauta ei.

Cand a devenit constienta de caderea ei, Aremisa a redevenit cea care fusese, caci ceea ce cauta ea se afla deja in interiorul ei. Acelasi lucru este valabil pentru noi toti, caci noi suntem precum Artemisa dupa cadere si inainte de mantuire. Noi vanam iubire. Vanam dreptate si fericire. Il vanam pe Dumnezeu, dar Dumnezeu se afla in interiorul nostru.

Povestea caprioarei magice ne invata ca trebuie sa practicam vanatoarea in interiorul nostru. Aceasta este esenta povestii. Oamenii care se vaneaza reciproc pentru iubire nu vor fi niciodata satisfacuti; ei nu vor gasi niciodata iubirea de care au nevoie alaturi de alti oameni. Cea care simte aceasta nevoie este mintea, dar nimeni nu poate implini nevoia mintii, caci iubirea nu este acolo. Ea nu este niciodata acolo.

Iubirea pe care o cautam cu totii se afla in interiorul nostru, dar este o prada greu de cucerit. Este atat de dificil sa vanezi in interiorul tau pentru a scoate la lumina iubirea care exista acolo. Pentru aceasta, trebuie sa fii foarte rapid, la fel de rapid ca si Hermes, caci daca nu te concentrezi perfect, totul te poate distrage de la scopul tau. Cine reuseste sa o captureze isi da seama insa ca iubirea din interiorul lui creste din ce in ce mai puternica, implinindu-i toate nevoile. El descopera astfel fericirea.

De regula oamenii intra intr-o relatie in calitate de vanatori. Ei cauta ceea ce cred ei ca au nevoie, sperand ca vor gasi toate aceste lucruri la cealalta persoana, dar descopera inevitabil ca ceea ce cauta ei nu se afla acolo. Cei care intra intr-o relatie fara aceasta nevoie traiesc insa cu totul altceva.

Cum poti vana in interiorul tau? Pentru a captura iubirea din interior, este necesar sa te abandonezi tie insuti, deopotriva in calitate de vanator si de prada. Atat vanatorul cat si prada se afla in interiorul mintii. Cine este unul si cine este celalalt? La oamenii obisnuiti, vanatorul este Parazitul. Parazitul stie totul despre dv. si se hraneste cu emotiile nascute din teama. La fel ca si in natura, Parazitul se hraneste cu gunoaie. El adora teama si drama, se hraneste cu mania, gelozia, invidia, toate acele emotii care ne fac sa suferim. Parazitul este cel care doreste razbunare, iar placerea lui cea mai mare este sa detina intotdeauna controlul.

Autoabuzarea - adica Parazitul - ii vaneaza pe oameni 24 de ore din 24; ea se afla vesnic in urmarirea lor. Oamenii cad usor prada acestui vanator feroce, mult prea usor chiar. Cel care abuzeaza de noi este propriul nostru Parazit. El este mai mult decat un vanator; este un pradator care ne mananca de vii. Prada - corpul nostru emotional - este acea parte din fiinta noastra care sufera tot timpul. Este totodata acea parte care doreste sa fie mantuita.

In mitotlogia greaca exista si povestea lui Prometeu, care a fost inlantuit pe o stanca. In timpul zilei, un vultur venea si ii manca ficatul, care se refacea insa in timpul noptii. A doua zi vulturul venea din nou si continua sa-i manance maruntaiele. Ce inseamana aceasta parabola? Atunci cand Prometeu era trezit, avea un corp fizic si unul emotional. Vulturul este Parazitul care se hraneste cu maruntaiele noastre. In timpul noptii insa Prometeu nu se mai identifica cu corpul emotional, care putea astfel sa se refaca (proces care se intampla si in realitate). La trezire, corpul sau interior devenea iarasi hrana pentru vultur, lucru care s-a repetat pana Prometeu a fost salvat de Hercule.

Pentru a vana in interior trebuie sa incepem prin a vana toate reactiile pe care le avem. In acest fel putem incepe sa ne schimbam fiecare obisnuinta, pe rand. Este o lupta de eliberare din sclavia Visului care ne controleaza viata. Toate traditiile occidentale vorbesc despre luptatori, deoarece luptatorul este un vanator care vaneaza in interiorul sau.

A deveni un luptator este primul pas. Cand Hercule a plecat in padure in cautarea Artemisei, el nu a stiut ce sa faca pentru a o captura. Cand a ajuns insa la Hermes, maestrul suprem, el a invatat cum poate deveni un luptator mai bun.

Don Miguel Ruiz a descris in cartea lui "Arta de a iubi", invatatura tolteca.

Toltecul este un artist al Iubirii,
Un artist al Spiritului,
Care creaza in fiecare moment al vietii sale,
In fiecare secunda, cea mai frumoasa dintre arte -
Arta de a Visa.

Viata nu este altceva decat un vis,
Iar daca noi devenim artisti
Care isi creaza viata din Iubire,
Visul nostru poate deveni
O capodopera.