Factorul Einstein

"Albert Einstein era considerat in timpul copilariei de parinti drept un copil cu deficiente, parte din cauza dislexiei, boala care ii provoca mari greutati la scris si citit.
"Dezvoltatea sa in copilarie a fost un proces extem de lent," isi amintea sora lui, Maja Winteler-Einstein, "si avea atatea probleme cu vorbitul, incat ceilalti credeau ca n-o sa ajunga niciodata sa vorbeasca... Cand vroia sa spuna ceva, isi soptea mai intai incet fiecare cuvant in parte, ca pentru a fi sigur ca-l intelege. A facut asa pana cand a implinit sapte ani."
Problemele de vorbire pe care le avea l-au determinat pe profesorul de greaca sa-i spuna lui Einstein: "N-o sa fii niciodata in stare de nimic!". Mai tarziu, Einstein a fost exmatriculat din liceu, si a picat examenul de admitere la facultate. Dupa ce, in cele din urma, si-a luat diploma, n-a reusit sa obtina nici un fel de recomandare de la profesorii sai. Obligat sa accepte, la 25 de ani, o slujba meschina intr-un birou elvetian, Einstein parea destinat sa duca o viata mediocra.
Dar, in cel de-al 26-lea an al vietii sale, Einstein a facut ceva la care nimeni nu se astepta. A publicat teoria relativitatii, care continea faimoasa formula E=mc2, in vara anului 1905. Saisprezece ani mai tarziu, avea sa castige premiul Nobel si sa devina o celebritate internationala. Chiar si astazi, la 40 de ani de la moartea sa, ochii sai luminosi, mustata deasa si claia de par argintiu constituie imaginea standard a "geniului", sinonim cu inteligenta supra-normala."

TEORIA LUI EINSTEIN DESPRE GENIU

Einstein a atribuit descoperirea teoriei sale despre relativitate, nu vreunui dar special, ci mai degraba dezvoltarii sale "retardate", cum o numea el.
"Un adult normal nu se gandeste niciodata la problema spatiului si timpului," cugeta Einstein. "Acestea sunt lucruri la care s-a gandit doar in copilarie. Dar dezvoltarea mea intelectuala fiind cea a unui retardat, am inceput sa ma gandesc la spatiu si timp de-abia cand am crescut."

In ultima sa Nota autobiografica, Einstein povesteste cum a luat nastere teoria relativitatii. El spune ca totul a venit pe neasteptate, in timp ce visa cu ochii deschisi, pe la varsta de 16 ani.
"Cum ar fi," se intreba el, "sa alergi paralel cu o raza de lumina, cu viteza luminii?"
Dupa Einstein, adultii normali ar alunga din minte o astfel de intrebare, chiar inainte sa prinda contur, si ar uita-o repede. Einstein a fost altfel. Fara a avea vre-o idee clara in minte, a continuat sa se joace cu intrebarea aceasta, timp de 10 ani. Cu cat se juca mai mult, cu atat apareau mai multe intrebari, si cu fiecare noua intrebare, el se apropia si mai mult de adevar.

Aceste idei si relatari apar in cartea Factorul Einstein de Win Wenger & Richard Poe. Tot aici se mai spune ca geniile sunt persoane foarte putin diferite de oamenii obisnuiti, dar care au dat intamplator peste o tehnica ce le-a largit canalul atentiei, transformand astfel perceptiile din subconstient in ganduri constiente.
De obcei, geniile isi dezvolta o astfel de tehnica in prima parte a vietii, insa, pana sa ajunga la maturitate, uita complet secretul care le-a permis ajungerea la acea tehnica. Ea devine un automatism. Aura de mister cu care sunt inconjurati marea majoritate a celor pe care ii numim genii nu este decat o inchipuire a noastra.