Intelepciunea si compasiunea

Compasiunea si intelepciunea merg mana in mana. Cunoasterea lucrurilor asa cum sunt cu adevarat trebuie echilibrata de compasiune si de acceptarea acestor lucruri. Intelepciunea si compasiunea sunt ca aripile unei pasari. Fara oricare dintre ele pasarea nu poate sa zboare.
Pe masura ce ne implicam in procesul emotional, iar adevarurile sunt scoase la lumina, vom incepe sa vedem multe lucruri despre noi sau despre altii, cu o onestitate reinnoita. Aici, compasiunea - dorinta de a fi de ajutor atat noua, cat si celorlalti - devine esentiala. In absenta acestei atitudini, vom privi adevarurile cu duritate.
Practicand meditatia ajungem sa avem sentimentul ca vedem cu foarte mare claritate cum stau lucrurile in ceea ce ne priveste pe noi insine dar si pe ceilalti si in mod special felul in care ne perpetuam suferinta, lasandu-ne dominati de impulsurile si tiparele cu care ne-am obisnuit, fara a le cunoaste cauzele. Acest lucru este foarte suparator, mai ales ca totul se intampla fara ca nimeni sa realizeze ce se intampla.

In cartea "Alchimia emotionala", Tara Bennett-Goleman povesteste:
"Ma aflam intr-un taxi pe o strada aglomerata din New Delhi, asteptand ca semaforul sa-si schimbe culoarea, care parea ca tine o vesnicie. Un cersetor profita de ocazie ca sa se invarta in jurul masinilor ce asteptau la semafor. Ii lipseau o mana si un picior, dar reusea totusi sa se deplaseze cu indemanare de la o masina la alta.
Acest cersetor avea ceva neobisnuit: dadea impresia ca daruieste ceva de la el atunci cand se apropia de vreo masina. Acel ceva nu putea fi masurat dupa criterii materiale; n-avea pe el decat zdrente. Era ceva mai important: un spirit modest si senin. Conditia lui fizica nu parea sa-l deranjeze deloc. Nici nu parea sa poarte pica oamenilor care nu ii dadeau nimic - dadea din cap in semn de intelegere si se indrepta senin catre urmatoarea masina.
Atunci cand a ajuns la taxiul meu, am scos din geanta o bancnota de cateva rupii si i-am inmanat-o cu un zambet. In India, cersetorii primesc de obicei cateva paisa, niste monede aproape lipsite de valoare, si asta in cel mai bun caz.
S-a retras catre marginea strazii, se pare pentru a cugeta asupra norocului sau neasteptat. Inainte ca semaforul sa-si schimbe culoarea in verde, s-a uitat la mine cu o privire fierbinte si cu un zambet atat de cald, incat mi-a inmuiat inima.
Mi-am dat seama ca acest cersetor avea calitatea minunata de a fi plin de compasiune si de a avea un spirit generos, din care daruia fara rezerve celor pe care ii intalnea - fie ca acestia ii daruiau ceva in schimb, fie ca nu.
Calitatea acestui om consta in darul pe care il oferea. Atunci cand suntem lipsiti de temeri sau nu ne lasam coplesiti de mila fata de propria noastra persoana, cand ne eliberam de grijile interioare, compasiunea izvoraste ca o expresie spontana a receptivitatii noastre.

Ideea ca acesta compasiune trebuie sa iradieze in toate directiile, inclusiv catre sine, s-a pierdut in Occident, unde oamenii au tedita sa creada ca sentimentul compasiunii se indreapta doar catre ceilalti. Dalai Lama subliniaza ca in budismul tibetan conceptul de compasiune include atat propria persoana cat si pe ceilalti - idee redata de dorinta exprimata de bodhisattava: "Sa fiu eliberat pentru binele tuturor fiintelor.""