Stiti care este forta unui zambet?

La un dineu din New York, unul dintre oaspeti, o doamna ce intrase in posesia unei mosteniri in bani, ardea de dorinta de a lasa tuturor o impresie favorabila. A irosit o mica avere pe blanuri de samur, diamante si perle. Dar nu si-a schimbat deloc expresia de pe chip. Acolo nu se citeau decat amaraciune si egoism. Nu stia lectia pe care altii o invatasera: si anume ca expresia pe care cineva o poarta pe chip e mult mai importanta decat hainele cu care se imbraca.

Actiunile spun mai mult decat cuvintele, iar un suras spune: “Imi placi. Ma faci fericit. Ma bucur sa te vad.”

Efectul zambetului este atotputernic – chiar daca ramane invizibil. Daca vorbiti la telefon, zambiti, zambetul dumneavoastra se oglindeste in voce.

Trebuie sa va faca placere sa va intalniti cu oamenii daca vreti ca si lor sa le faca aceeasi placere.

Nu va vine sa zambiti? Si atunci? Va recomand doua remedii. Mai intai straduiti-va sa zambiti. Sau, daca sunteti singur, straduiti-va sa fluierati sau sa murmurati o melodie. Comportati-va ca si cum ati fi deja fericit si asta va va predispune la fericire. Iata cum a formulat psihologul si filozoful William James acest adevar:
“Se pare ca actiunile se subordoneaza sentimentelor, dar de fapt actiunea si sentimentul se imbina; si controland actiunea, care este sub controlul imediat al vointei, suntem capabili sa controlam si sentimentul, care nu e produs de vointa.
In acest fel, singura cale spre buna dispozitie pierduta este sa ne binedispunem noi insine, ca si cum am purta veselia in noi insine…”

Orice om cauta intotdeauna fericirea – si exista o singura cale sigura de a o gasi. Prin controlul asupra propriilor ganduri. Fericirea nu depinde de factori externi, ci de conditiile dinauntrul nostru. Nu ce ai, cine esti, unde esti sau ce esti te fac fericit sau nefericit. Ci cum privesti aceste date. De exemplu, exista multe chipuri radiind de multumire printre taranii care trudesc in caldura ucigatoare, dar si in birourile cu aer conditionat din marile orase.

“Nu exista nimic bun si nimic rau”, spune Shakespeare, “gandirea noastra imparte lumea in fericire si nefericire.”

Majoritatea oamenilor sunt atat de fericiti, pe cat isi propun.

Reflectati cu atentie la sfatul intelept al eseistului si publicistului Elbert Hubbart – dar, atentie, nu va va folosi la nimic sa reflectati daca nu aplicati ceea ce veti citi aici:

“Ori de cate ori plecati de acasa, trageti-va barbia inapoi, purtati capul sus si umpleti-va plamanii cu cat mai mult aer; inspirati adanc lumina soarelui; intampinati-va prietenii cu un zambet, si puneti toata inima intr-o strangere de mana. Nu va temeti ca veti fi neinteles si nu pierdeti nicio clipa gandindu-va la dusmani. Incercati sa va lamuriti exact ceea ce vreti sa faceti; si apoi fara sa va abateti de la directia aleasa, indreptati-va exact catre telul propus. Concentrati-va asupra lucrurilor marete si splendide pe care ati vrea sa le faceti si apoi, odata cu scurgerea zilelor, va veti surprinde profitand de toate ocaziile posibile pentru a va implini idealul, exact ca un coral ce profita cat mai mult de pe urma fluxului. Creati inlauntrul dumneavoastra imaginea persoanei capabile, loiale si utile care vreti sa deveniti si doar gandul acesta, adanc purtat in minte, va va transforma, cu fiecare ora, in acel individ pe care il visati. Gandul detine suprematia. Pastrati atitudinea mentala corecta – o atitudine curajoasa, sincera si binevoitoare. A gandi corect inseamna a crea. Toate lucrurile vin prin intermediul dorintei si orice rugaciune sincera va fi ascultata. Ne modelam dupa idealul pe care il purtam in inima. Tineti-va mereu capul sus. Oamenii sunt Dumnezei incatusati in crisalide.”

Chinezii antici detineau o mare intelepciune – intelepciunea vietii; si aveau un proverb pe care ar trebui sa ni-l intiparim in minte. Iata-l: “Un om care nu stie sa zambeasca nu trebuie sa-si deschida magazin.”

Surasul dumneavoastra va oglindeste bunavointa. El lumineaza viata tuturor celor ce il vad. Pentru cei ce au vazut o duzina de oameni incruntandu-se morocanosi sau intorcand capul, zambetul acesta e ca iesirea soarelui de dupa nori. Mai ales pentru acei care sunt stresati de sefi, clienti, profesori, parinti sau copii, un zambet poate servi ca ajutor in a intelege ca nimic nu e fara speranta – caci exista bucurie pe lume.

"Tata uita" - de W. Livingston Larned

"Asculta-ma fiule: iti vorbesc in timp ce dormi, cu o manuta sub obraz si cu buclele tale blonde si umede adunate pe fruntea plina de sudoare. M-am strecurat singur in camera ta. Acum doar cateva minute, pe cand imi citeam ziarul in biblioteca, am fost inabusit de remuscari. Am venit langa patul tau cu un profund sentiment al vinei.

Iata la ce ma gandeam, fiule: am fost mereu suparat pe tine, te-am certat pe cand te imbracai pentru scoala pentru ca te-ai sters prea repede cu prosopul pe fata. Te-am condamnat pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru ca ai aruncat pe jos cateva din lucrurile tale.

Te-am considerat vinovat si la micul dejun. Varsai bautura, infulecai mancarea, iti puneai coatele pe masa. Iti ungeai painea cu prea mult unt. Si cand te-ai dus la joaca si eu am plecat la slujba, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si mi-ai spus: "Pa, tati!", iar eu m-am incruntat si ti-am raspuns: "Indreapta-ti umerii!"

Apoi a reinceput totul in aceeasi dupa-amiaza. Intorcandu-ma de la serviciu, te-am spionat; stateai in genunchi si te jucai cu bilutele. Sosetele iti erau gaurite. Te-am umilit in fata prietenilor tai aducandu-te acasa cu forta. Sosetele costau bani - si daca ar fi trebuit sa le cumperi, ai fi fost mai atent! Inchipuie-ti, fiule, asa se poarta un tata!

Iti amintesti, mai tarziu, cum eu citeam in biblioteca, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbra de durere in priviri?
Cand mi-am ridicat ochii din hartie, enervat din cauza intreruperii, ai sovait in pragul usii.
"Ce vrei?" m-am rastit.
N-ai spus nimic, dar ai venit in fuga si te-ai aruncat in bratele mele si m-ai sarutat, cu manutele tale mici incolacite in jurul gatului meu cu atata dragoste, pe care Dumnezeu insusi ti-a daruit-o si pe care nici nepasarea n-o putea ucide. Si apoi ai plecat, tropaind usor pe scari.

Ei bine, fiule, cateva clipe mai tarziu hartia mi-a alunecat din maini si am fost patruns de o groaza cumplita. Ce facuse din mine obiceiul? Prostul obicei de a cauta nod in papura, de a certa - asta era rasplata pe care o primeai fiindca erai baiat. Nu ca nu te iubeam; dar ceream prea mult de la anii tai fragezi. Imi stabilisem drept criteriu propria-mi varsta.

Si era atata bunatate, frumusete si adevar in sufletul tau. Micuta ta inima era la fel de desavarsita ca zorii ce invaluie triumfator dealurile domoale. Toate astea se adunasera in impulsul tau de moment de a te napusti sa ma saruti si sa-mi urezi noapte buna. Nimic altceva nu conteaza in aceasta seara. Am venit la capataiul tau pe intuneric si am ingenunchiat acolo, rusinat!

E o ispasire palida, stiu ca n-ai intelege toate astea daca ti le-as spune cand esti treaz. Dar maine o sa fiu un tatic adevarat! O sa-ti fiu prieten de nadejde, voi suferi cot la cot cu tine si voi rade cand razi si tu. O sa-mi musc limba inainte sa te cert. O sa repet mereu, ca intr-un ritual: "Nu e decat un pusti - un baietel si nimic mai mult."

Mi-e teama ca te-am tratat ca pe un barbat. Si totusi, fiule, acum ca te vad ghemuit si ostenit in patutul tau de copil, imi dau seama ca nu esti decat un copilas. Pana mai ieri te purta mama in brate si iti odihneai capsorul pe umarul ei. Ti-am cerut prea mult, mult prea mult".

In loc sa-i condamnam pe ceilalti, haideti sa-i intelegem. Sa gasim motivele pentru care fac ei ceea ce fac. Este mult mai profitabil si mai innobilant decat critica; ne atragem astfel simpatie, toleranta si bunatate. "A sti totul inseamna a ierta totul."
Asa cum a spus Dr Johnson: "Nici macar Dumnezeu nu are de gand sa judece oamenii pana nu si-au dat ultima suflare."
De ce am cere noi mai mult decat Dumnezeu?

Retineti: Nu criticati, nu condamnati si nu va plangeti.

Investiti incredere in semeni

"Omul obisnuit" poate fi condus cu usurinta daca ai respectul sau si daca demonstrezi ca il respecti si tu pentru o anumita capacitate a sa.

Daca vrei sa imbunatatesti o anumita latura a unei persoane, comporta-te ca si cum acea caracteristica face deja parte din calitatile ei exceptionale. Shakespeare a spus: "Asumati-va o virtute, daca n-o posedati." La fel de bine poti asuma si declara direct ca ceilalti oameni au exact acea calitate pe care vrei sa o posede. Daca ii faci sa se ridice la inaltimea asteptarilor, vor face eforturi supraomenesti mai degraba decat sa te vada dezamagit.

Exemplu: Intr-o dimineata, doctorul M F, medic stomatolog, a fost socat cand unul dintre pacienti i-a aratat ca erau urme de murdarie pe cana din metal cu care isi clatea gura. Adevarat, pacientul folosise paharul din carton, dar nu era profesional sa foloseasca echipament murdar. Cand a plecat pacientul, doctorul s-a retras in biroul lui ca sa-i scrie o scrisoare cameristei care venea de doua ori pe saptamana sa curete cabinetul. I-a scris:

Draga B,
Te vad rar, asa ca m-am gandit sa-ti multumesc pentru exceptionala curatenie pe care o faci. Si cum veni vorba, m-am hotarat sa-ti propun sa faci si cateva ore suplimentare in afara de cele doua ore de doua ori pe saptamana. Astfel, cand simti nevoia sa faci o curatenie generala, cum ar fi curatarea cestilor si-asa mai departe, ia-ti o jumatate de ora in plus de lucru, pe care, evident ti-o voi plati.

"A doua zi cand am intrat in cabinet", povestea medicul, "biroul meu era lustruit ca o oglinda, ca si scaunul, de pe care aproape am alunecat. Cand am intrat in cabinet, am gasit pe suport cea mai curata si stralucitoare cana placata cu crom. Nu o tratasem niciodata pe femeia mea de serviciu cu respectul necesar, si un mic gest ca acea scrisoare a facut-o sa se autodepaseasca.

Exista o zicala veche care spune: "Jigniti-l pe celalalt si e ca si cum l-ati fi ucis. Dar laudati-l si fiti martorii a ceea ce se intampla!"

In cartea ei Amintiri, Viata mea cu Maeterlinck, Georgette Leblanc descrie uimitoarea transformare a unei Cenusarese belgiene.

"O servitoare de la un hotel din apropiere imi aducea mesele", scrie ea. "Era poreclita Marie, spalatoreasa de vase, fiindca incepuse sa munceasca pe acel post. Era un fel de monstru, sasie, cu picioarele strambe, slaba la trup si la suflet.
Intr-o zi, in timp ce tinea in mana farfuria mea cu macaroane, i-am spus brusc: Marie, in tine zac o multime de miracole nefolosite!
Obisnuita sa-si infranga emotiile, Marie a asteptat cateva clipe, neindraznind sa faca nici cel mai mic gest, de teama unei catastrofe. Apoi a pus farfuria pe masa, a oftat si a spus inteligent: Doamna!
Nu s-a indoit, n-a pus o intrebare. Pur si simplu s-a intors la bucatarie si a repetat ce spusesem, cu atata credinta, incat nimeni n-a ras de ea. Din acea zi a inceput sa fie respectata. Dar cea mai surprinzatoare schimbare a avut loc in Marie insasi. Crezand cu putere ca ascunde miracole nevazute, a inceput sa-si ingrijeasca trupul si chipul, astfel incat tineretea ei sleita a inceput sa infloreasca din nou si sa-i mascheze, incet-incet, infatisarea de odinioara.
Doua luni mai tarziu, m-a anuntat ca se va marita cu nepotul bucatarului. O replica aparent neinsemnata, i-a schimbat cursul vietii."
Georgette Leblanc ii oferise "Mariei Spalatoreasa" o reputatie pe care trebuia sa o respecte - si acea reputatie o transformase.