ALEGE LIBERTATEA: REVENDICA-TI VIATA

In cautarea misiunii spirituale, este foarte important sa analizezi patru notiuni importante, care provoaca adesea reactii puternice. Este posibil sa constati ca macar unul din aceste cuvinte iti provoaca disconfort emotional sau atinge o problema personala. Modul in care reactionezi la evocarea lor iti va spune multe despre locul in care te afli cand iti incepi expeditia avand drept tinta misiunea sufletului. Cele patru cuvinte sunt:
Libertate
Succes
Putere
Dragoste

Sufletul cauta libertatea pentru a se cerceta in intregime pe sine si pentru a-si cerceta cresterea. Dar libertatea poate lua multe forme. Ce inseamna ea pentru tine? In ce aspect al vietii tale simti ca ai nevoie de mai multa libertate? Crezi ca libertatea este un lucru care ti se permite sau pe care il poti avea? Libertatea fata de ce?

Ce semnificatie are succesul pentru tine? Pentru unii inseamna sa castige sute de mii sau milioane de dolari pe an. Pentru altii inseamna sa aiba o inraurire insemnata asupra vietii unei alte persoane. Succesul este ceea ce te face sa te simti fericit sau implinit. Care sunt standardele tale personale in privinta succesului? Ce parere ai despre succes? Simti ca-l meriti? Esti sprijinit ca sa-l obtii? Ai un plan privind modul in care-l poti obtine? Cand te gandesti la succes, te gandesti doar prin prisma carierei sau cauti succesul in fiecare aspect al vietii tale? Simti ca este posibil sa ai succes?

Puterea este o chestiune controversata si o dificultate pentru multi oameni. Este importanta gasirea unui echilibru intre putere si dragoste. Exista o perceptie culturala care ne spune ca cele doua concepte sunt separate, dar vom invata sa le privim ca pe doua parti ale unui intreg. Cand ne deschidem complet in fata fluxului de iubire, forta creatoare de sustinere a universului, si o indreptam asupra creatiei noastre umane, atunci ne-am atins nivelul maxim de putere. Nu exista nicio separare. Vorbim despre metamorfozarea puterii eului in forta sufleteasca. Pentru ca eul si sufletul nu sunt decat vibratii din spectrul energetic care constituie esenta noastra. Eul este vibratia mai joasa, mai putin rafinata, cu o perceptie limitata. Nu poate vedea decat o "imagine de aproape" a oricarei situatii. Sufletul, pe de alta parte, este o vibratie suprarafinata, foarte inalta, care ofera o "imagine de ansamblu", o perspectiva larga si clara asupra tuturor aspectelor vietii.
Daca suntem dispusi sa depasim optica limitata care separa iubirea de putere, vom parcurge aceasta metamorfoza dinamica de la sine la Sine. Apoi putem inflori in puterea nelimitata a sufletului eliberat. Puterea aceea este Iubire.
Cum concepi notiunea de putere? Iti accepti cu bucurie puterera personala? Ti-e frica sa o folosesti? Macar iti dai seama ca esti o persoana puternica? Iti dai seama de potentialul a ceea ce ai putea fi, daca ai vrea sa treci prin aceasta metamorfoza de la sine la Sine?

Exista doua orientari fundamentale in viata: umana si divina. Orientarea umana te va face sa crezi ca actiunile vor duce la rezultate. Cea divina iti va arata ca gandurile duc la rezultate. Gandurile si alegerile in privinta gandurilor creeaza viata. Alegerea, insa, e cel mai dificil pas. Straduinta prin limitarea mentala a orientarii umane nu poate aduce decat rezultate limitate. Paseste spre o orientare divina a existentei si alege-ti ipostazele de viata. Cand gandirea ta e limpede, concentrata, dedicata si in armonie cu sufletul, situatiile din viata ta se manifesta asa cum doresti.
Alege-ti singur sistemele de convingeri, nu le lasa pe ele sa te aleaga pe tine! La inceput, va fi un proces pur mental. Odata ce ai luat decizia in plan mental, ai inceput procesul de schimabare al paradigmelor (suma totala a convingerilor, valorilor, identitatii, asteptarilor, atitudinilor, obiceiurilor, deciziilor, parerilor si tiparelor de gandire - pe care le avem fata de noi, fata de ceilalti si fata de viata in general; ele sunt filtrul prin care interprertam ceea ce vedem si traim). Dar procesul continua pe masura ce iei acea decizie in fiecare celula a fiintei tale. Inteligenta celulara este nivelul suprem al mintii tale. Aici exista cu adevarat paradigmele. Ele incep ca impulsuri cerebrale, dar apoi devin convingerile tale fundamentale - convingeri celulare. Alegerea reprezinta primul pas. Iti poti alege paradigmele. Apoi le vei alege din nou, in fiecare zi, si ele vor evolua in fiinta si celulele tale, pana ce sistemul tau energetic va incepe sa vibrerze in consonanta cu un nou set de convingeri. Vibratia este cheia. Creierul iti poate vibra in fata unei idei noi, dar pana ce fiecare celula nu se afla in consonanta vibratoare cu acest gand nou, nu ai modificat paradigma. Esti prins de un sistem vechi de convingeri.

In final, misiunea spirituala presupune dezvoltarea si perfectionarea artei de a trai - sa stapanesti viata cu maiestrie. Devenim artisti doar simtind cu propriile maini si picioare, invatand "sentimentul indemanarii" si supravietuind propriilor greseli. Aceasta este calatoria misiunii spirituale: sa devenim maestri in a ne trai adevarul si esenta. Vom continua apoi sa ne dezvoltam maiestria pe tot parcursul vietii. Maestru al existentei este cel care, chiar dupa ce isi perfectioneaza aptitudinile, continua sa se rafineze, sa exploreze, sa experimenteze si sa invete. Cand ajungi la maiestrie, iti traiesti esenta si iti traiesti adevarul personal. In aceasta calatorie, trebuie sa-ti dai seama ce mostenire vei lasa, dupa care sa-ti perfectionezi arta de a trai pentru a-ti lasa amprenta asupra lumii intr-un mod cat mai eficient.

Stiti care este forta unui zambet?

La un dineu din New York, unul dintre oaspeti, o doamna ce intrase in posesia unei mosteniri in bani, ardea de dorinta de a lasa tuturor o impresie favorabila. A irosit o mica avere pe blanuri de samur, diamante si perle. Dar nu si-a schimbat deloc expresia de pe chip. Acolo nu se citeau decat amaraciune si egoism. Nu stia lectia pe care altii o invatasera: si anume ca expresia pe care cineva o poarta pe chip e mult mai importanta decat hainele cu care se imbraca.

Actiunile spun mai mult decat cuvintele, iar un suras spune: “Imi placi. Ma faci fericit. Ma bucur sa te vad.”

Efectul zambetului este atotputernic – chiar daca ramane invizibil. Daca vorbiti la telefon, zambiti, zambetul dumneavoastra se oglindeste in voce.

Trebuie sa va faca placere sa va intalniti cu oamenii daca vreti ca si lor sa le faca aceeasi placere.

Nu va vine sa zambiti? Si atunci? Va recomand doua remedii. Mai intai straduiti-va sa zambiti. Sau, daca sunteti singur, straduiti-va sa fluierati sau sa murmurati o melodie. Comportati-va ca si cum ati fi deja fericit si asta va va predispune la fericire. Iata cum a formulat psihologul si filozoful William James acest adevar:
“Se pare ca actiunile se subordoneaza sentimentelor, dar de fapt actiunea si sentimentul se imbina; si controland actiunea, care este sub controlul imediat al vointei, suntem capabili sa controlam si sentimentul, care nu e produs de vointa.
In acest fel, singura cale spre buna dispozitie pierduta este sa ne binedispunem noi insine, ca si cum am purta veselia in noi insine…”

Orice om cauta intotdeauna fericirea – si exista o singura cale sigura de a o gasi. Prin controlul asupra propriilor ganduri. Fericirea nu depinde de factori externi, ci de conditiile dinauntrul nostru. Nu ce ai, cine esti, unde esti sau ce esti te fac fericit sau nefericit. Ci cum privesti aceste date. De exemplu, exista multe chipuri radiind de multumire printre taranii care trudesc in caldura ucigatoare, dar si in birourile cu aer conditionat din marile orase.

“Nu exista nimic bun si nimic rau”, spune Shakespeare, “gandirea noastra imparte lumea in fericire si nefericire.”

Majoritatea oamenilor sunt atat de fericiti, pe cat isi propun.

Reflectati cu atentie la sfatul intelept al eseistului si publicistului Elbert Hubbart – dar, atentie, nu va va folosi la nimic sa reflectati daca nu aplicati ceea ce veti citi aici:

“Ori de cate ori plecati de acasa, trageti-va barbia inapoi, purtati capul sus si umpleti-va plamanii cu cat mai mult aer; inspirati adanc lumina soarelui; intampinati-va prietenii cu un zambet, si puneti toata inima intr-o strangere de mana. Nu va temeti ca veti fi neinteles si nu pierdeti nicio clipa gandindu-va la dusmani. Incercati sa va lamuriti exact ceea ce vreti sa faceti; si apoi fara sa va abateti de la directia aleasa, indreptati-va exact catre telul propus. Concentrati-va asupra lucrurilor marete si splendide pe care ati vrea sa le faceti si apoi, odata cu scurgerea zilelor, va veti surprinde profitand de toate ocaziile posibile pentru a va implini idealul, exact ca un coral ce profita cat mai mult de pe urma fluxului. Creati inlauntrul dumneavoastra imaginea persoanei capabile, loiale si utile care vreti sa deveniti si doar gandul acesta, adanc purtat in minte, va va transforma, cu fiecare ora, in acel individ pe care il visati. Gandul detine suprematia. Pastrati atitudinea mentala corecta – o atitudine curajoasa, sincera si binevoitoare. A gandi corect inseamna a crea. Toate lucrurile vin prin intermediul dorintei si orice rugaciune sincera va fi ascultata. Ne modelam dupa idealul pe care il purtam in inima. Tineti-va mereu capul sus. Oamenii sunt Dumnezei incatusati in crisalide.”

Chinezii antici detineau o mare intelepciune – intelepciunea vietii; si aveau un proverb pe care ar trebui sa ni-l intiparim in minte. Iata-l: “Un om care nu stie sa zambeasca nu trebuie sa-si deschida magazin.”

Surasul dumneavoastra va oglindeste bunavointa. El lumineaza viata tuturor celor ce il vad. Pentru cei ce au vazut o duzina de oameni incruntandu-se morocanosi sau intorcand capul, zambetul acesta e ca iesirea soarelui de dupa nori. Mai ales pentru acei care sunt stresati de sefi, clienti, profesori, parinti sau copii, un zambet poate servi ca ajutor in a intelege ca nimic nu e fara speranta – caci exista bucurie pe lume.

"Tata uita" - de W. Livingston Larned

"Asculta-ma fiule: iti vorbesc in timp ce dormi, cu o manuta sub obraz si cu buclele tale blonde si umede adunate pe fruntea plina de sudoare. M-am strecurat singur in camera ta. Acum doar cateva minute, pe cand imi citeam ziarul in biblioteca, am fost inabusit de remuscari. Am venit langa patul tau cu un profund sentiment al vinei.

Iata la ce ma gandeam, fiule: am fost mereu suparat pe tine, te-am certat pe cand te imbracai pentru scoala pentru ca te-ai sters prea repede cu prosopul pe fata. Te-am condamnat pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru ca ai aruncat pe jos cateva din lucrurile tale.

Te-am considerat vinovat si la micul dejun. Varsai bautura, infulecai mancarea, iti puneai coatele pe masa. Iti ungeai painea cu prea mult unt. Si cand te-ai dus la joaca si eu am plecat la slujba, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si mi-ai spus: "Pa, tati!", iar eu m-am incruntat si ti-am raspuns: "Indreapta-ti umerii!"

Apoi a reinceput totul in aceeasi dupa-amiaza. Intorcandu-ma de la serviciu, te-am spionat; stateai in genunchi si te jucai cu bilutele. Sosetele iti erau gaurite. Te-am umilit in fata prietenilor tai aducandu-te acasa cu forta. Sosetele costau bani - si daca ar fi trebuit sa le cumperi, ai fi fost mai atent! Inchipuie-ti, fiule, asa se poarta un tata!

Iti amintesti, mai tarziu, cum eu citeam in biblioteca, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbra de durere in priviri?
Cand mi-am ridicat ochii din hartie, enervat din cauza intreruperii, ai sovait in pragul usii.
"Ce vrei?" m-am rastit.
N-ai spus nimic, dar ai venit in fuga si te-ai aruncat in bratele mele si m-ai sarutat, cu manutele tale mici incolacite in jurul gatului meu cu atata dragoste, pe care Dumnezeu insusi ti-a daruit-o si pe care nici nepasarea n-o putea ucide. Si apoi ai plecat, tropaind usor pe scari.

Ei bine, fiule, cateva clipe mai tarziu hartia mi-a alunecat din maini si am fost patruns de o groaza cumplita. Ce facuse din mine obiceiul? Prostul obicei de a cauta nod in papura, de a certa - asta era rasplata pe care o primeai fiindca erai baiat. Nu ca nu te iubeam; dar ceream prea mult de la anii tai fragezi. Imi stabilisem drept criteriu propria-mi varsta.

Si era atata bunatate, frumusete si adevar in sufletul tau. Micuta ta inima era la fel de desavarsita ca zorii ce invaluie triumfator dealurile domoale. Toate astea se adunasera in impulsul tau de moment de a te napusti sa ma saruti si sa-mi urezi noapte buna. Nimic altceva nu conteaza in aceasta seara. Am venit la capataiul tau pe intuneric si am ingenunchiat acolo, rusinat!

E o ispasire palida, stiu ca n-ai intelege toate astea daca ti le-as spune cand esti treaz. Dar maine o sa fiu un tatic adevarat! O sa-ti fiu prieten de nadejde, voi suferi cot la cot cu tine si voi rade cand razi si tu. O sa-mi musc limba inainte sa te cert. O sa repet mereu, ca intr-un ritual: "Nu e decat un pusti - un baietel si nimic mai mult."

Mi-e teama ca te-am tratat ca pe un barbat. Si totusi, fiule, acum ca te vad ghemuit si ostenit in patutul tau de copil, imi dau seama ca nu esti decat un copilas. Pana mai ieri te purta mama in brate si iti odihneai capsorul pe umarul ei. Ti-am cerut prea mult, mult prea mult".

In loc sa-i condamnam pe ceilalti, haideti sa-i intelegem. Sa gasim motivele pentru care fac ei ceea ce fac. Este mult mai profitabil si mai innobilant decat critica; ne atragem astfel simpatie, toleranta si bunatate. "A sti totul inseamna a ierta totul."
Asa cum a spus Dr Johnson: "Nici macar Dumnezeu nu are de gand sa judece oamenii pana nu si-au dat ultima suflare."
De ce am cere noi mai mult decat Dumnezeu?

Retineti: Nu criticati, nu condamnati si nu va plangeti.