Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul
unui vartej de emotii, acele emotii care fac ochii sa
straluceasca, oftatul sa surada,
si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si
indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si
de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine
nu raspunde chiar daca cunoaste raspunsul.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intodeauna ca
"a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire
splendida.
Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in
fiecare zi...
Saturday, April 12, 2008
Saturday, April 5, 2008
Iubeste-ti viata si libertatea!
Ce anume este un vis? Este o speranta optimista, o aspiratie, o viziune, un ideal. Ce este o tinta? Este un obiectiv - un vis caruia i s-a atasat o data. Ce este un risc? Este posibilitatea de a pierde. Toate acest cuvinte joaca un rol in viata unui om. Cand aveti visuri si obiective si va asumati riscuri, asta se citeste in scanteierea ochilor, in zambet, in energia deosebita si in mersul vioi. Daca nu exista, apar alte semne - plictiseala, lipsa entuziasmului, nivelul scazut al energiei.
Asumarea riscurilor si stabilirea obiectivelor sunt subiecte pe care oamenii le abordeaza foarte des, dar, in ciuda acestui fapt, multi neglijeaza sa le puna in aplicare.
V-ati intrebat cum creste un homar, desi carapacea lui este atat de dura? Homarul stie din instinct ca trupul sau este strivit si isi leapada carapacea la anumite intervale de timp. Dar gaseste dinainte un loc sigur, in care se adaposteste. In timpul procesului isi expune vederii membrana moale si roz, care se intareste in final, transformandu-se in urmatoarea carapace. Fara acest invelis protector, homarul este, evident, vulnerabil. Se poate strivi de un recif de corali sau poate fi mancat de o alta faptura a marii. Ca sa creasca, homarul isi risca viata!
Avem de invatat o lectie importanta de la homari - trebuie sa riscam, la randul nostru, pentru a progresa, pentru a ne schimba. Si oamenii stiu cand carapacea lor este prea stramta. Sunt furiosi, inspaimantati, plictisiti, sufocati sau gasesc ca viata este lipsita de orice farmec. Inainteaza nefacand altceva decat sa supravietuiasca, scartaind din toate incheieturile, continuand sa se inabuse sub vechea lor carapace, pierzandu-si eficienta. Poate ca se simt in siguranta, dar li se intampla rareori ceva nou. Insa, chiar daca acest lucru se petrece, el este urmarea unei hotarari luate de altcineva. Si din acest motiv s-ar putea sa nu fie in interesul lor.
Exista oameni care inteleg mult mai bine natura schimbarilor subtile, necesare pentru a putea trai viata pe care si-o doresc. Neavizatii ii cred norocosi. Dar adevarul este ca isi fac singuri norocul. Actioneaza metodic, urmarindu-si realizarea obiectivelor si a visurilor. Isi dau seama ca este necesar sa-si lepede carapacea multumirii de sine si sa riste.
De ce se tem oamenii sa-si asume riscuri?
1.Deoarece sunt cel mai adesea inlantuiti de obiceiuri si confort. Astfel, ei se concentreaza mai mult asupra dificultatilor si nu asupra solutiilor.
2.Deoarece nu accepta schimbarile pentru ca traiesc respectand reguli de tipul "trebuie" si "ar trebui".
3.Deoarece le este teama sa nu greseasca. Multi nu inteleg ca oamenii de succes fac nenumarate greseli pe drumul catre atingerea tintei. Orice pictor strica multe panze.
4.Deoarece multi nu reusesc sa-si rezolve problemele personale, ceea ce ii face adesea nefericiti. Bineinteles ca este mai simplu sa te plangi si sa te complaci in postura victimei decat sa accepti responsabilitatea. Dar, pe termen lung, esti condamnat la suferinte si multe insatisfactii.
5.Deoarece le este teama de necunoscut. Numai ca frica este o parte a evolutiei. Atata timp cat o sa ne extindem domeniul de actiune si o sa progresam, o sa ne temem intotdeauna, mai mult sau mai putin, de nou si de necunoscut.
6. Deoarece nu au sprijin si sustinere morala din partea celor apropiati.
Pentru a ne realiza un nou obiectiv este nevoie de un alt nivel de cunoastere. Avem nevoie sa fim in preajma oamenilor cu gandire pozitiva si progresista, a oamenilor care isi infrunta teama de necunoscut, a celor care actioneaza, chiar daca nu stiu toti pasii spre succes.
Atunci cand ne iubim viata si libertatea, suntem dispusi sa actionam si sa invatam din actiunile noastre. Drumul poate fi uneori lung, dar calatoria va fi fascinanta.
Asumarea riscurilor si stabilirea obiectivelor sunt subiecte pe care oamenii le abordeaza foarte des, dar, in ciuda acestui fapt, multi neglijeaza sa le puna in aplicare.
V-ati intrebat cum creste un homar, desi carapacea lui este atat de dura? Homarul stie din instinct ca trupul sau este strivit si isi leapada carapacea la anumite intervale de timp. Dar gaseste dinainte un loc sigur, in care se adaposteste. In timpul procesului isi expune vederii membrana moale si roz, care se intareste in final, transformandu-se in urmatoarea carapace. Fara acest invelis protector, homarul este, evident, vulnerabil. Se poate strivi de un recif de corali sau poate fi mancat de o alta faptura a marii. Ca sa creasca, homarul isi risca viata!
Avem de invatat o lectie importanta de la homari - trebuie sa riscam, la randul nostru, pentru a progresa, pentru a ne schimba. Si oamenii stiu cand carapacea lor este prea stramta. Sunt furiosi, inspaimantati, plictisiti, sufocati sau gasesc ca viata este lipsita de orice farmec. Inainteaza nefacand altceva decat sa supravietuiasca, scartaind din toate incheieturile, continuand sa se inabuse sub vechea lor carapace, pierzandu-si eficienta. Poate ca se simt in siguranta, dar li se intampla rareori ceva nou. Insa, chiar daca acest lucru se petrece, el este urmarea unei hotarari luate de altcineva. Si din acest motiv s-ar putea sa nu fie in interesul lor.
Exista oameni care inteleg mult mai bine natura schimbarilor subtile, necesare pentru a putea trai viata pe care si-o doresc. Neavizatii ii cred norocosi. Dar adevarul este ca isi fac singuri norocul. Actioneaza metodic, urmarindu-si realizarea obiectivelor si a visurilor. Isi dau seama ca este necesar sa-si lepede carapacea multumirii de sine si sa riste.
De ce se tem oamenii sa-si asume riscuri?
1.Deoarece sunt cel mai adesea inlantuiti de obiceiuri si confort. Astfel, ei se concentreaza mai mult asupra dificultatilor si nu asupra solutiilor.
2.Deoarece nu accepta schimbarile pentru ca traiesc respectand reguli de tipul "trebuie" si "ar trebui".
3.Deoarece le este teama sa nu greseasca. Multi nu inteleg ca oamenii de succes fac nenumarate greseli pe drumul catre atingerea tintei. Orice pictor strica multe panze.
4.Deoarece multi nu reusesc sa-si rezolve problemele personale, ceea ce ii face adesea nefericiti. Bineinteles ca este mai simplu sa te plangi si sa te complaci in postura victimei decat sa accepti responsabilitatea. Dar, pe termen lung, esti condamnat la suferinte si multe insatisfactii.
5.Deoarece le este teama de necunoscut. Numai ca frica este o parte a evolutiei. Atata timp cat o sa ne extindem domeniul de actiune si o sa progresam, o sa ne temem intotdeauna, mai mult sau mai putin, de nou si de necunoscut.
6. Deoarece nu au sprijin si sustinere morala din partea celor apropiati.
Pentru a ne realiza un nou obiectiv este nevoie de un alt nivel de cunoastere. Avem nevoie sa fim in preajma oamenilor cu gandire pozitiva si progresista, a oamenilor care isi infrunta teama de necunoscut, a celor care actioneaza, chiar daca nu stiu toti pasii spre succes.
Atunci cand ne iubim viata si libertatea, suntem dispusi sa actionam si sa invatam din actiunile noastre. Drumul poate fi uneori lung, dar calatoria va fi fascinanta.
Monday, February 4, 2008
Sa fim din ce in ce mai multi cei care nu mai traim la intamplare!
De 2000 de ani incoace, noi, romanii nu ne-am propus sa ajungem undeva. Am dorit sa ramanem linistiti pe loc, numai ca nu am putut face acest lucru si a trebuit sa ne aparam continuu de cei care avand harti au dorit sa ajunga aici sau sa treaca pe aici.
A avea o harta in viata este un lucru de o mare substanta. A sti in fiecare clipa unde te afli si in ce directie mergi, reprezinta a sti ce vrei sa faci cu viata ta. Inseamna a avea o strategie de viata.
Consider ca prea mult timp cei care au stiut ca fiecare om isi poate defini si crea propriul lui drum in viata au beneficiat de aceasta cunoastere, in defavoarea tuturor celorlalti.
In tara noastra este greu sa-i motivezi pe oameni sa-si stabileasca o strategie de viata, scopuri si obiective clare, atata timp cat de mici am invatat ca poporul nostru este un popor ospitalier, adica ii primeste bine pe cei care au un drum. Mai intai este nevoie sa aflam cu totii ca aceasta credinta limitativa, bine inradacinata in structura noastra genetica, este o credinta eronata. Al doilea pas ar fi acela de a sti ca fiecare om are posibilitatea de a-si crea propriul drum, propria viata, propriul destin. Al treilea pas ar fi ca fiecare dintre noi sa se intoarca imaginar la anii copilariei dar si spre propria lui fiinta pentru a afla ce anume i-ar da viata, care ar fi acel lucru care daca l-ar face ar simti ca revine la viata, ar simti ca ar trai cu adevarat. Abia urmatorul pas ar fi acela de a-si stabili propria lui strategie de viata, adica propria lui harta.
Este mult mai logic si natural sa incepem prin a ne stabili obiective la nivel personal si a ne concepe o strategie personala de viata, iar acest lucru sa se extinda la nivelul organizatiilor si apoi la nivel national decat sa asteptam ca lucrurile sa se deruleze in sens invers, adica sa porneasca de la nivel national, la nivelul organizatiilor si apoi la nivel personal.
Ce inseamna a avea o strategie de viata? In primul rand ai nevoie sa-ti doresti foarte mult sa nu mai traiesti la intamplare. Apoi inseamna sa-ti gasesti acele obiective pe termen lung, obiective inalte, teluri marete pentru care sa simti ca merita sa traiesti, dar pentru care merita sa-ti dai si viata. Acele obiective care sunt pentru tine la fel de importante si miraculoase ca viata insasi. Mai inseamna a-ti concentra energia pe scopuri exacte, a renunta la a vedea doar peste cateva saptamani, a-ti intinde imaginatia, a-ti forma o gandire strategica, o gandire focalizata pe scopuri, a-ti schimba gandurile, cuvintele si ideile in conformitate cu obiectivele pe care le ai.
De aici urmeaza actiunea efectiva si depasirea permanenta a barierelor interioare. Inseamna o mare provocare pentru viata ta, dar inseamna a trai plenar.
Este foarte inspirant apelul lui Cosmin Alexandru, presedintele Asociatiei Erudio, de a fi din ce in ce mai multi cei care nu mai traim la intamplare. Iti recomand sa asculti discursul sau de la conferinta lui Michael Porter, Strategy and Leadership, 30 noiembrie 2007.
A avea o harta in viata este un lucru de o mare substanta. A sti in fiecare clipa unde te afli si in ce directie mergi, reprezinta a sti ce vrei sa faci cu viata ta. Inseamna a avea o strategie de viata.
Consider ca prea mult timp cei care au stiut ca fiecare om isi poate defini si crea propriul lui drum in viata au beneficiat de aceasta cunoastere, in defavoarea tuturor celorlalti.
In tara noastra este greu sa-i motivezi pe oameni sa-si stabileasca o strategie de viata, scopuri si obiective clare, atata timp cat de mici am invatat ca poporul nostru este un popor ospitalier, adica ii primeste bine pe cei care au un drum. Mai intai este nevoie sa aflam cu totii ca aceasta credinta limitativa, bine inradacinata in structura noastra genetica, este o credinta eronata. Al doilea pas ar fi acela de a sti ca fiecare om are posibilitatea de a-si crea propriul drum, propria viata, propriul destin. Al treilea pas ar fi ca fiecare dintre noi sa se intoarca imaginar la anii copilariei dar si spre propria lui fiinta pentru a afla ce anume i-ar da viata, care ar fi acel lucru care daca l-ar face ar simti ca revine la viata, ar simti ca ar trai cu adevarat. Abia urmatorul pas ar fi acela de a-si stabili propria lui strategie de viata, adica propria lui harta.
Este mult mai logic si natural sa incepem prin a ne stabili obiective la nivel personal si a ne concepe o strategie personala de viata, iar acest lucru sa se extinda la nivelul organizatiilor si apoi la nivel national decat sa asteptam ca lucrurile sa se deruleze in sens invers, adica sa porneasca de la nivel national, la nivelul organizatiilor si apoi la nivel personal.
Ce inseamna a avea o strategie de viata? In primul rand ai nevoie sa-ti doresti foarte mult sa nu mai traiesti la intamplare. Apoi inseamna sa-ti gasesti acele obiective pe termen lung, obiective inalte, teluri marete pentru care sa simti ca merita sa traiesti, dar pentru care merita sa-ti dai si viata. Acele obiective care sunt pentru tine la fel de importante si miraculoase ca viata insasi. Mai inseamna a-ti concentra energia pe scopuri exacte, a renunta la a vedea doar peste cateva saptamani, a-ti intinde imaginatia, a-ti forma o gandire strategica, o gandire focalizata pe scopuri, a-ti schimba gandurile, cuvintele si ideile in conformitate cu obiectivele pe care le ai.
De aici urmeaza actiunea efectiva si depasirea permanenta a barierelor interioare. Inseamna o mare provocare pentru viata ta, dar inseamna a trai plenar.
Este foarte inspirant apelul lui Cosmin Alexandru, presedintele Asociatiei Erudio, de a fi din ce in ce mai multi cei care nu mai traim la intamplare. Iti recomand sa asculti discursul sau de la conferinta lui Michael Porter, Strategy and Leadership, 30 noiembrie 2007.
Saturday, January 26, 2008
ALEGE LIBERTATEA: REVENDICA-TI VIATA
In cautarea misiunii spirituale, este foarte important sa analizezi patru notiuni importante, care provoaca adesea reactii puternice. Este posibil sa constati ca macar unul din aceste cuvinte iti provoaca disconfort emotional sau atinge o problema personala. Modul in care reactionezi la evocarea lor iti va spune multe despre locul in care te afli cand iti incepi expeditia avand drept tinta misiunea sufletului. Cele patru cuvinte sunt:
Libertate
Succes
Putere
Dragoste
Sufletul cauta libertatea pentru a se cerceta in intregime pe sine si pentru a-si cerceta cresterea. Dar libertatea poate lua multe forme. Ce inseamna ea pentru tine? In ce aspect al vietii tale simti ca ai nevoie de mai multa libertate? Crezi ca libertatea este un lucru care ti se permite sau pe care il poti avea? Libertatea fata de ce?
Ce semnificatie are succesul pentru tine? Pentru unii inseamna sa castige sute de mii sau milioane de dolari pe an. Pentru altii inseamna sa aiba o inraurire insemnata asupra vietii unei alte persoane. Succesul este ceea ce te face sa te simti fericit sau implinit. Care sunt standardele tale personale in privinta succesului? Ce parere ai despre succes? Simti ca-l meriti? Esti sprijinit ca sa-l obtii? Ai un plan privind modul in care-l poti obtine? Cand te gandesti la succes, te gandesti doar prin prisma carierei sau cauti succesul in fiecare aspect al vietii tale? Simti ca este posibil sa ai succes?
Puterea este o chestiune controversata si o dificultate pentru multi oameni. Este importanta gasirea unui echilibru intre putere si dragoste. Exista o perceptie culturala care ne spune ca cele doua concepte sunt separate, dar vom invata sa le privim ca pe doua parti ale unui intreg. Cand ne deschidem complet in fata fluxului de iubire, forta creatoare de sustinere a universului, si o indreptam asupra creatiei noastre umane, atunci ne-am atins nivelul maxim de putere. Nu exista nicio separare. Vorbim despre metamorfozarea puterii eului in forta sufleteasca. Pentru ca eul si sufletul nu sunt decat vibratii din spectrul energetic care constituie esenta noastra. Eul este vibratia mai joasa, mai putin rafinata, cu o perceptie limitata. Nu poate vedea decat o "imagine de aproape" a oricarei situatii. Sufletul, pe de alta parte, este o vibratie suprarafinata, foarte inalta, care ofera o "imagine de ansamblu", o perspectiva larga si clara asupra tuturor aspectelor vietii.
Daca suntem dispusi sa depasim optica limitata care separa iubirea de putere, vom parcurge aceasta metamorfoza dinamica de la sine la Sine. Apoi putem inflori in puterea nelimitata a sufletului eliberat. Puterea aceea este Iubire.
Cum concepi notiunea de putere? Iti accepti cu bucurie puterera personala? Ti-e frica sa o folosesti? Macar iti dai seama ca esti o persoana puternica? Iti dai seama de potentialul a ceea ce ai putea fi, daca ai vrea sa treci prin aceasta metamorfoza de la sine la Sine?
Exista doua orientari fundamentale in viata: umana si divina. Orientarea umana te va face sa crezi ca actiunile vor duce la rezultate. Cea divina iti va arata ca gandurile duc la rezultate. Gandurile si alegerile in privinta gandurilor creeaza viata. Alegerea, insa, e cel mai dificil pas. Straduinta prin limitarea mentala a orientarii umane nu poate aduce decat rezultate limitate. Paseste spre o orientare divina a existentei si alege-ti ipostazele de viata. Cand gandirea ta e limpede, concentrata, dedicata si in armonie cu sufletul, situatiile din viata ta se manifesta asa cum doresti.
Alege-ti singur sistemele de convingeri, nu le lasa pe ele sa te aleaga pe tine! La inceput, va fi un proces pur mental. Odata ce ai luat decizia in plan mental, ai inceput procesul de schimabare al paradigmelor (suma totala a convingerilor, valorilor, identitatii, asteptarilor, atitudinilor, obiceiurilor, deciziilor, parerilor si tiparelor de gandire - pe care le avem fata de noi, fata de ceilalti si fata de viata in general; ele sunt filtrul prin care interprertam ceea ce vedem si traim). Dar procesul continua pe masura ce iei acea decizie in fiecare celula a fiintei tale. Inteligenta celulara este nivelul suprem al mintii tale. Aici exista cu adevarat paradigmele. Ele incep ca impulsuri cerebrale, dar apoi devin convingerile tale fundamentale - convingeri celulare. Alegerea reprezinta primul pas. Iti poti alege paradigmele. Apoi le vei alege din nou, in fiecare zi, si ele vor evolua in fiinta si celulele tale, pana ce sistemul tau energetic va incepe sa vibrerze in consonanta cu un nou set de convingeri. Vibratia este cheia. Creierul iti poate vibra in fata unei idei noi, dar pana ce fiecare celula nu se afla in consonanta vibratoare cu acest gand nou, nu ai modificat paradigma. Esti prins de un sistem vechi de convingeri.
In final, misiunea spirituala presupune dezvoltarea si perfectionarea artei de a trai - sa stapanesti viata cu maiestrie. Devenim artisti doar simtind cu propriile maini si picioare, invatand "sentimentul indemanarii" si supravietuind propriilor greseli. Aceasta este calatoria misiunii spirituale: sa devenim maestri in a ne trai adevarul si esenta. Vom continua apoi sa ne dezvoltam maiestria pe tot parcursul vietii. Maestru al existentei este cel care, chiar dupa ce isi perfectioneaza aptitudinile, continua sa se rafineze, sa exploreze, sa experimenteze si sa invete. Cand ajungi la maiestrie, iti traiesti esenta si iti traiesti adevarul personal. In aceasta calatorie, trebuie sa-ti dai seama ce mostenire vei lasa, dupa care sa-ti perfectionezi arta de a trai pentru a-ti lasa amprenta asupra lumii intr-un mod cat mai eficient.
Libertate
Succes
Putere
Dragoste
Sufletul cauta libertatea pentru a se cerceta in intregime pe sine si pentru a-si cerceta cresterea. Dar libertatea poate lua multe forme. Ce inseamna ea pentru tine? In ce aspect al vietii tale simti ca ai nevoie de mai multa libertate? Crezi ca libertatea este un lucru care ti se permite sau pe care il poti avea? Libertatea fata de ce?
Ce semnificatie are succesul pentru tine? Pentru unii inseamna sa castige sute de mii sau milioane de dolari pe an. Pentru altii inseamna sa aiba o inraurire insemnata asupra vietii unei alte persoane. Succesul este ceea ce te face sa te simti fericit sau implinit. Care sunt standardele tale personale in privinta succesului? Ce parere ai despre succes? Simti ca-l meriti? Esti sprijinit ca sa-l obtii? Ai un plan privind modul in care-l poti obtine? Cand te gandesti la succes, te gandesti doar prin prisma carierei sau cauti succesul in fiecare aspect al vietii tale? Simti ca este posibil sa ai succes?
Puterea este o chestiune controversata si o dificultate pentru multi oameni. Este importanta gasirea unui echilibru intre putere si dragoste. Exista o perceptie culturala care ne spune ca cele doua concepte sunt separate, dar vom invata sa le privim ca pe doua parti ale unui intreg. Cand ne deschidem complet in fata fluxului de iubire, forta creatoare de sustinere a universului, si o indreptam asupra creatiei noastre umane, atunci ne-am atins nivelul maxim de putere. Nu exista nicio separare. Vorbim despre metamorfozarea puterii eului in forta sufleteasca. Pentru ca eul si sufletul nu sunt decat vibratii din spectrul energetic care constituie esenta noastra. Eul este vibratia mai joasa, mai putin rafinata, cu o perceptie limitata. Nu poate vedea decat o "imagine de aproape" a oricarei situatii. Sufletul, pe de alta parte, este o vibratie suprarafinata, foarte inalta, care ofera o "imagine de ansamblu", o perspectiva larga si clara asupra tuturor aspectelor vietii.
Daca suntem dispusi sa depasim optica limitata care separa iubirea de putere, vom parcurge aceasta metamorfoza dinamica de la sine la Sine. Apoi putem inflori in puterea nelimitata a sufletului eliberat. Puterea aceea este Iubire.
Cum concepi notiunea de putere? Iti accepti cu bucurie puterera personala? Ti-e frica sa o folosesti? Macar iti dai seama ca esti o persoana puternica? Iti dai seama de potentialul a ceea ce ai putea fi, daca ai vrea sa treci prin aceasta metamorfoza de la sine la Sine?
Exista doua orientari fundamentale in viata: umana si divina. Orientarea umana te va face sa crezi ca actiunile vor duce la rezultate. Cea divina iti va arata ca gandurile duc la rezultate. Gandurile si alegerile in privinta gandurilor creeaza viata. Alegerea, insa, e cel mai dificil pas. Straduinta prin limitarea mentala a orientarii umane nu poate aduce decat rezultate limitate. Paseste spre o orientare divina a existentei si alege-ti ipostazele de viata. Cand gandirea ta e limpede, concentrata, dedicata si in armonie cu sufletul, situatiile din viata ta se manifesta asa cum doresti.
Alege-ti singur sistemele de convingeri, nu le lasa pe ele sa te aleaga pe tine! La inceput, va fi un proces pur mental. Odata ce ai luat decizia in plan mental, ai inceput procesul de schimabare al paradigmelor (suma totala a convingerilor, valorilor, identitatii, asteptarilor, atitudinilor, obiceiurilor, deciziilor, parerilor si tiparelor de gandire - pe care le avem fata de noi, fata de ceilalti si fata de viata in general; ele sunt filtrul prin care interprertam ceea ce vedem si traim). Dar procesul continua pe masura ce iei acea decizie in fiecare celula a fiintei tale. Inteligenta celulara este nivelul suprem al mintii tale. Aici exista cu adevarat paradigmele. Ele incep ca impulsuri cerebrale, dar apoi devin convingerile tale fundamentale - convingeri celulare. Alegerea reprezinta primul pas. Iti poti alege paradigmele. Apoi le vei alege din nou, in fiecare zi, si ele vor evolua in fiinta si celulele tale, pana ce sistemul tau energetic va incepe sa vibrerze in consonanta cu un nou set de convingeri. Vibratia este cheia. Creierul iti poate vibra in fata unei idei noi, dar pana ce fiecare celula nu se afla in consonanta vibratoare cu acest gand nou, nu ai modificat paradigma. Esti prins de un sistem vechi de convingeri.
In final, misiunea spirituala presupune dezvoltarea si perfectionarea artei de a trai - sa stapanesti viata cu maiestrie. Devenim artisti doar simtind cu propriile maini si picioare, invatand "sentimentul indemanarii" si supravietuind propriilor greseli. Aceasta este calatoria misiunii spirituale: sa devenim maestri in a ne trai adevarul si esenta. Vom continua apoi sa ne dezvoltam maiestria pe tot parcursul vietii. Maestru al existentei este cel care, chiar dupa ce isi perfectioneaza aptitudinile, continua sa se rafineze, sa exploreze, sa experimenteze si sa invete. Cand ajungi la maiestrie, iti traiesti esenta si iti traiesti adevarul personal. In aceasta calatorie, trebuie sa-ti dai seama ce mostenire vei lasa, dupa care sa-ti perfectionezi arta de a trai pentru a-ti lasa amprenta asupra lumii intr-un mod cat mai eficient.
Sunday, January 6, 2008
Stiti care este forta unui zambet?
La un dineu din New York, unul dintre oaspeti, o doamna ce intrase in posesia unei mosteniri in bani, ardea de dorinta de a lasa tuturor o impresie favorabila. A irosit o mica avere pe blanuri de samur, diamante si perle. Dar nu si-a schimbat deloc expresia de pe chip. Acolo nu se citeau decat amaraciune si egoism. Nu stia lectia pe care altii o invatasera: si anume ca expresia pe care cineva o poarta pe chip e mult mai importanta decat hainele cu care se imbraca.
Actiunile spun mai mult decat cuvintele, iar un suras spune: “Imi placi. Ma faci fericit. Ma bucur sa te vad.”
Efectul zambetului este atotputernic – chiar daca ramane invizibil. Daca vorbiti la telefon, zambiti, zambetul dumneavoastra se oglindeste in voce.
Trebuie sa va faca placere sa va intalniti cu oamenii daca vreti ca si lor sa le faca aceeasi placere.
Nu va vine sa zambiti? Si atunci? Va recomand doua remedii. Mai intai straduiti-va sa zambiti. Sau, daca sunteti singur, straduiti-va sa fluierati sau sa murmurati o melodie. Comportati-va ca si cum ati fi deja fericit si asta va va predispune la fericire. Iata cum a formulat psihologul si filozoful William James acest adevar:
“Se pare ca actiunile se subordoneaza sentimentelor, dar de fapt actiunea si sentimentul se imbina; si controland actiunea, care este sub controlul imediat al vointei, suntem capabili sa controlam si sentimentul, care nu e produs de vointa.
In acest fel, singura cale spre buna dispozitie pierduta este sa ne binedispunem noi insine, ca si cum am purta veselia in noi insine…”
Orice om cauta intotdeauna fericirea – si exista o singura cale sigura de a o gasi. Prin controlul asupra propriilor ganduri. Fericirea nu depinde de factori externi, ci de conditiile dinauntrul nostru. Nu ce ai, cine esti, unde esti sau ce esti te fac fericit sau nefericit. Ci cum privesti aceste date. De exemplu, exista multe chipuri radiind de multumire printre taranii care trudesc in caldura ucigatoare, dar si in birourile cu aer conditionat din marile orase.
“Nu exista nimic bun si nimic rau”, spune Shakespeare, “gandirea noastra imparte lumea in fericire si nefericire.”
Majoritatea oamenilor sunt atat de fericiti, pe cat isi propun.
Reflectati cu atentie la sfatul intelept al eseistului si publicistului Elbert Hubbart – dar, atentie, nu va va folosi la nimic sa reflectati daca nu aplicati ceea ce veti citi aici:
“Ori de cate ori plecati de acasa, trageti-va barbia inapoi, purtati capul sus si umpleti-va plamanii cu cat mai mult aer; inspirati adanc lumina soarelui; intampinati-va prietenii cu un zambet, si puneti toata inima intr-o strangere de mana. Nu va temeti ca veti fi neinteles si nu pierdeti nicio clipa gandindu-va la dusmani. Incercati sa va lamuriti exact ceea ce vreti sa faceti; si apoi fara sa va abateti de la directia aleasa, indreptati-va exact catre telul propus. Concentrati-va asupra lucrurilor marete si splendide pe care ati vrea sa le faceti si apoi, odata cu scurgerea zilelor, va veti surprinde profitand de toate ocaziile posibile pentru a va implini idealul, exact ca un coral ce profita cat mai mult de pe urma fluxului. Creati inlauntrul dumneavoastra imaginea persoanei capabile, loiale si utile care vreti sa deveniti si doar gandul acesta, adanc purtat in minte, va va transforma, cu fiecare ora, in acel individ pe care il visati. Gandul detine suprematia. Pastrati atitudinea mentala corecta – o atitudine curajoasa, sincera si binevoitoare. A gandi corect inseamna a crea. Toate lucrurile vin prin intermediul dorintei si orice rugaciune sincera va fi ascultata. Ne modelam dupa idealul pe care il purtam in inima. Tineti-va mereu capul sus. Oamenii sunt Dumnezei incatusati in crisalide.”
Chinezii antici detineau o mare intelepciune – intelepciunea vietii; si aveau un proverb pe care ar trebui sa ni-l intiparim in minte. Iata-l: “Un om care nu stie sa zambeasca nu trebuie sa-si deschida magazin.”
Surasul dumneavoastra va oglindeste bunavointa. El lumineaza viata tuturor celor ce il vad. Pentru cei ce au vazut o duzina de oameni incruntandu-se morocanosi sau intorcand capul, zambetul acesta e ca iesirea soarelui de dupa nori. Mai ales pentru acei care sunt stresati de sefi, clienti, profesori, parinti sau copii, un zambet poate servi ca ajutor in a intelege ca nimic nu e fara speranta – caci exista bucurie pe lume.
Actiunile spun mai mult decat cuvintele, iar un suras spune: “Imi placi. Ma faci fericit. Ma bucur sa te vad.”
Efectul zambetului este atotputernic – chiar daca ramane invizibil. Daca vorbiti la telefon, zambiti, zambetul dumneavoastra se oglindeste in voce.
Trebuie sa va faca placere sa va intalniti cu oamenii daca vreti ca si lor sa le faca aceeasi placere.
Nu va vine sa zambiti? Si atunci? Va recomand doua remedii. Mai intai straduiti-va sa zambiti. Sau, daca sunteti singur, straduiti-va sa fluierati sau sa murmurati o melodie. Comportati-va ca si cum ati fi deja fericit si asta va va predispune la fericire. Iata cum a formulat psihologul si filozoful William James acest adevar:
“Se pare ca actiunile se subordoneaza sentimentelor, dar de fapt actiunea si sentimentul se imbina; si controland actiunea, care este sub controlul imediat al vointei, suntem capabili sa controlam si sentimentul, care nu e produs de vointa.
In acest fel, singura cale spre buna dispozitie pierduta este sa ne binedispunem noi insine, ca si cum am purta veselia in noi insine…”
Orice om cauta intotdeauna fericirea – si exista o singura cale sigura de a o gasi. Prin controlul asupra propriilor ganduri. Fericirea nu depinde de factori externi, ci de conditiile dinauntrul nostru. Nu ce ai, cine esti, unde esti sau ce esti te fac fericit sau nefericit. Ci cum privesti aceste date. De exemplu, exista multe chipuri radiind de multumire printre taranii care trudesc in caldura ucigatoare, dar si in birourile cu aer conditionat din marile orase.
“Nu exista nimic bun si nimic rau”, spune Shakespeare, “gandirea noastra imparte lumea in fericire si nefericire.”
Majoritatea oamenilor sunt atat de fericiti, pe cat isi propun.
Reflectati cu atentie la sfatul intelept al eseistului si publicistului Elbert Hubbart – dar, atentie, nu va va folosi la nimic sa reflectati daca nu aplicati ceea ce veti citi aici:
“Ori de cate ori plecati de acasa, trageti-va barbia inapoi, purtati capul sus si umpleti-va plamanii cu cat mai mult aer; inspirati adanc lumina soarelui; intampinati-va prietenii cu un zambet, si puneti toata inima intr-o strangere de mana. Nu va temeti ca veti fi neinteles si nu pierdeti nicio clipa gandindu-va la dusmani. Incercati sa va lamuriti exact ceea ce vreti sa faceti; si apoi fara sa va abateti de la directia aleasa, indreptati-va exact catre telul propus. Concentrati-va asupra lucrurilor marete si splendide pe care ati vrea sa le faceti si apoi, odata cu scurgerea zilelor, va veti surprinde profitand de toate ocaziile posibile pentru a va implini idealul, exact ca un coral ce profita cat mai mult de pe urma fluxului. Creati inlauntrul dumneavoastra imaginea persoanei capabile, loiale si utile care vreti sa deveniti si doar gandul acesta, adanc purtat in minte, va va transforma, cu fiecare ora, in acel individ pe care il visati. Gandul detine suprematia. Pastrati atitudinea mentala corecta – o atitudine curajoasa, sincera si binevoitoare. A gandi corect inseamna a crea. Toate lucrurile vin prin intermediul dorintei si orice rugaciune sincera va fi ascultata. Ne modelam dupa idealul pe care il purtam in inima. Tineti-va mereu capul sus. Oamenii sunt Dumnezei incatusati in crisalide.”
Chinezii antici detineau o mare intelepciune – intelepciunea vietii; si aveau un proverb pe care ar trebui sa ni-l intiparim in minte. Iata-l: “Un om care nu stie sa zambeasca nu trebuie sa-si deschida magazin.”
Surasul dumneavoastra va oglindeste bunavointa. El lumineaza viata tuturor celor ce il vad. Pentru cei ce au vazut o duzina de oameni incruntandu-se morocanosi sau intorcand capul, zambetul acesta e ca iesirea soarelui de dupa nori. Mai ales pentru acei care sunt stresati de sefi, clienti, profesori, parinti sau copii, un zambet poate servi ca ajutor in a intelege ca nimic nu e fara speranta – caci exista bucurie pe lume.
Wednesday, January 2, 2008
"Tata uita" - de W. Livingston Larned
"Asculta-ma fiule: iti vorbesc in timp ce dormi, cu o manuta sub obraz si cu buclele tale blonde si umede adunate pe fruntea plina de sudoare. M-am strecurat singur in camera ta. Acum doar cateva minute, pe cand imi citeam ziarul in biblioteca, am fost inabusit de remuscari. Am venit langa patul tau cu un profund sentiment al vinei.
Iata la ce ma gandeam, fiule: am fost mereu suparat pe tine, te-am certat pe cand te imbracai pentru scoala pentru ca te-ai sters prea repede cu prosopul pe fata. Te-am condamnat pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru ca ai aruncat pe jos cateva din lucrurile tale.
Te-am considerat vinovat si la micul dejun. Varsai bautura, infulecai mancarea, iti puneai coatele pe masa. Iti ungeai painea cu prea mult unt. Si cand te-ai dus la joaca si eu am plecat la slujba, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si mi-ai spus: "Pa, tati!", iar eu m-am incruntat si ti-am raspuns: "Indreapta-ti umerii!"
Apoi a reinceput totul in aceeasi dupa-amiaza. Intorcandu-ma de la serviciu, te-am spionat; stateai in genunchi si te jucai cu bilutele. Sosetele iti erau gaurite. Te-am umilit in fata prietenilor tai aducandu-te acasa cu forta. Sosetele costau bani - si daca ar fi trebuit sa le cumperi, ai fi fost mai atent! Inchipuie-ti, fiule, asa se poarta un tata!
Iti amintesti, mai tarziu, cum eu citeam in biblioteca, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbra de durere in priviri?
Cand mi-am ridicat ochii din hartie, enervat din cauza intreruperii, ai sovait in pragul usii.
"Ce vrei?" m-am rastit.
N-ai spus nimic, dar ai venit in fuga si te-ai aruncat in bratele mele si m-ai sarutat, cu manutele tale mici incolacite in jurul gatului meu cu atata dragoste, pe care Dumnezeu insusi ti-a daruit-o si pe care nici nepasarea n-o putea ucide. Si apoi ai plecat, tropaind usor pe scari.
Ei bine, fiule, cateva clipe mai tarziu hartia mi-a alunecat din maini si am fost patruns de o groaza cumplita. Ce facuse din mine obiceiul? Prostul obicei de a cauta nod in papura, de a certa - asta era rasplata pe care o primeai fiindca erai baiat. Nu ca nu te iubeam; dar ceream prea mult de la anii tai fragezi. Imi stabilisem drept criteriu propria-mi varsta.
Si era atata bunatate, frumusete si adevar in sufletul tau. Micuta ta inima era la fel de desavarsita ca zorii ce invaluie triumfator dealurile domoale. Toate astea se adunasera in impulsul tau de moment de a te napusti sa ma saruti si sa-mi urezi noapte buna. Nimic altceva nu conteaza in aceasta seara. Am venit la capataiul tau pe intuneric si am ingenunchiat acolo, rusinat!
E o ispasire palida, stiu ca n-ai intelege toate astea daca ti le-as spune cand esti treaz. Dar maine o sa fiu un tatic adevarat! O sa-ti fiu prieten de nadejde, voi suferi cot la cot cu tine si voi rade cand razi si tu. O sa-mi musc limba inainte sa te cert. O sa repet mereu, ca intr-un ritual: "Nu e decat un pusti - un baietel si nimic mai mult."
Mi-e teama ca te-am tratat ca pe un barbat. Si totusi, fiule, acum ca te vad ghemuit si ostenit in patutul tau de copil, imi dau seama ca nu esti decat un copilas. Pana mai ieri te purta mama in brate si iti odihneai capsorul pe umarul ei. Ti-am cerut prea mult, mult prea mult".
In loc sa-i condamnam pe ceilalti, haideti sa-i intelegem. Sa gasim motivele pentru care fac ei ceea ce fac. Este mult mai profitabil si mai innobilant decat critica; ne atragem astfel simpatie, toleranta si bunatate. "A sti totul inseamna a ierta totul."
Asa cum a spus Dr Johnson: "Nici macar Dumnezeu nu are de gand sa judece oamenii pana nu si-au dat ultima suflare."
De ce am cere noi mai mult decat Dumnezeu?
Retineti: Nu criticati, nu condamnati si nu va plangeti.
Iata la ce ma gandeam, fiule: am fost mereu suparat pe tine, te-am certat pe cand te imbracai pentru scoala pentru ca te-ai sters prea repede cu prosopul pe fata. Te-am condamnat pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru ca ai aruncat pe jos cateva din lucrurile tale.
Te-am considerat vinovat si la micul dejun. Varsai bautura, infulecai mancarea, iti puneai coatele pe masa. Iti ungeai painea cu prea mult unt. Si cand te-ai dus la joaca si eu am plecat la slujba, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si mi-ai spus: "Pa, tati!", iar eu m-am incruntat si ti-am raspuns: "Indreapta-ti umerii!"
Apoi a reinceput totul in aceeasi dupa-amiaza. Intorcandu-ma de la serviciu, te-am spionat; stateai in genunchi si te jucai cu bilutele. Sosetele iti erau gaurite. Te-am umilit in fata prietenilor tai aducandu-te acasa cu forta. Sosetele costau bani - si daca ar fi trebuit sa le cumperi, ai fi fost mai atent! Inchipuie-ti, fiule, asa se poarta un tata!
Iti amintesti, mai tarziu, cum eu citeam in biblioteca, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbra de durere in priviri?
Cand mi-am ridicat ochii din hartie, enervat din cauza intreruperii, ai sovait in pragul usii.
"Ce vrei?" m-am rastit.
N-ai spus nimic, dar ai venit in fuga si te-ai aruncat in bratele mele si m-ai sarutat, cu manutele tale mici incolacite in jurul gatului meu cu atata dragoste, pe care Dumnezeu insusi ti-a daruit-o si pe care nici nepasarea n-o putea ucide. Si apoi ai plecat, tropaind usor pe scari.
Ei bine, fiule, cateva clipe mai tarziu hartia mi-a alunecat din maini si am fost patruns de o groaza cumplita. Ce facuse din mine obiceiul? Prostul obicei de a cauta nod in papura, de a certa - asta era rasplata pe care o primeai fiindca erai baiat. Nu ca nu te iubeam; dar ceream prea mult de la anii tai fragezi. Imi stabilisem drept criteriu propria-mi varsta.
Si era atata bunatate, frumusete si adevar in sufletul tau. Micuta ta inima era la fel de desavarsita ca zorii ce invaluie triumfator dealurile domoale. Toate astea se adunasera in impulsul tau de moment de a te napusti sa ma saruti si sa-mi urezi noapte buna. Nimic altceva nu conteaza in aceasta seara. Am venit la capataiul tau pe intuneric si am ingenunchiat acolo, rusinat!
E o ispasire palida, stiu ca n-ai intelege toate astea daca ti le-as spune cand esti treaz. Dar maine o sa fiu un tatic adevarat! O sa-ti fiu prieten de nadejde, voi suferi cot la cot cu tine si voi rade cand razi si tu. O sa-mi musc limba inainte sa te cert. O sa repet mereu, ca intr-un ritual: "Nu e decat un pusti - un baietel si nimic mai mult."
Mi-e teama ca te-am tratat ca pe un barbat. Si totusi, fiule, acum ca te vad ghemuit si ostenit in patutul tau de copil, imi dau seama ca nu esti decat un copilas. Pana mai ieri te purta mama in brate si iti odihneai capsorul pe umarul ei. Ti-am cerut prea mult, mult prea mult".
In loc sa-i condamnam pe ceilalti, haideti sa-i intelegem. Sa gasim motivele pentru care fac ei ceea ce fac. Este mult mai profitabil si mai innobilant decat critica; ne atragem astfel simpatie, toleranta si bunatate. "A sti totul inseamna a ierta totul."
Asa cum a spus Dr Johnson: "Nici macar Dumnezeu nu are de gand sa judece oamenii pana nu si-au dat ultima suflare."
De ce am cere noi mai mult decat Dumnezeu?
Retineti: Nu criticati, nu condamnati si nu va plangeti.
Subscribe to:
Posts (Atom)
