Ce inseamna sa fii cu adevarat liber

Toata lumea vorbeste despre libertate. In toata lumea, diferiti oameni, diferite rase, diferite tari se lupta pentru libertate. Dar ce este libertatea? In America se vorbeste depre viata intr-o tara libera. Dar suntem noi cu adevarat liberi? Suntem noi liberi sa ne manifestam cu adevarat personalitatea? Raspunsul este nu, nu suntem liberi. Adevarata libertate este legata de spiritul uman - este libertatea de a fi cu adevarat.

Cine ne opreste sa fim liberi? Noi condamnam guvernul, vremea, parintii, religia, il condamnam pe Dumnezeu. Dar cine ne opreste sa fim liberi? Noi suntem singurii care ne opunem acestei libertati. Ce inseamna sa fii cu adevarat liber? Uneori ne casatorim si spunem ca ne-am pierdut libertatea, apoi divortam si tot nu suntem liberi. Ce ne opreste? De ce nu putem fi noi insine?

Orice om are amintiri indepartate despre o perioada cand eram liberi si iubeam aceasta libertate, dar noi am uitat ce inseamna cu adevarat libertatea.

Daca privim un copil de doi sau trei ani, vom constata ca suntem in fata unei fiinte umane cu adevarat libere. De ce este un copil atat de viu? Deoarece el face exact ceea ce doreste sa faca. El este complet salbatic. La fel ca o floare, un copac sau un animal, care nu a fost inca domesticit, este perfect natural! Si daca observam copiii care au doi ani, descoperim ca au un zambet larg pe fata si se distreaza. Ei exploreaza lumea. Lor nu le este frica sa se joace. Le este frica doar atunci cand se ranesc, cand le este foame, cand unele din nevoile lor nu sunt implinite, dar nu le este teama de trecut si nici nu le pasa de viitor; ei traiesc doar clipa prezenta.

Copiilor mici nu le este teama sa exprime ceea ce simt. Ei sunt atat de plini de iubire incat daca percep dragostea, se topesc in ea. Lor nu le este deloc teama sa iubeasca. Aceasta este, de fapt, descrierea unei fiinte umane normale.

Dar ce se petrece cu omul care a devenit adult? De ce este atat de diferit? De ce nu mai este natural? Daca privim lucrurile din perspectiva Victimei, am putea spune ca ni s-a intamplat ceva foarte trist, dar daca le privim din perspectiva Luptatorului, putem spune ca tot ceea ce ni s-a intamplat este normal. Ceea ce ni s-a intamplat este faptul ca am descoperit Cartea Legii, pe Marele Judecator si Victima care ne guverneaza viata. Noi nu mai suntem liberi deoarece Judecatorul, Victima si sistemul de convingeri nu ne permit sa ne manifestam asa cum suntem cu adevarat, sa fim noi insine. Dupa ce mintile noastre au fost indoctrinate cu toate aceste aberatii, noi nu mai suntem fericiti.

Acest lant se transmite de la o generatie la alta, fiind perfect normal in societatea umana. Nu trebuie sa ne acuzam parintii pentru ca ne-au invatat sa fim ca ei. Ce puteau sa ne invete daca ei nu stiau decat acest lucru? Ei au facut tot ceea ce au putut mai bine, iar daca au avut uneori un comportament abuziv, acesta s-a datorat educatiei lor, temerilor lor, propriilor lor convingeri. Ei nu au avut niciun control asupra indoctrinarii exterioare pe care au primit-o, astfel incat ei nu ar fi putut sa se comporte diferit.

Ce anume a facut sa dispara starea noastra naturala? Ceea ce noi numim responsabilitati. Judecatorul spune: "Hei, ce faci? Ai niste responsabilitati, ai multe lucruri de facut, trebuie sa muncesti, trebuie sa mergi la scoala, trebuie sa castigi bani pentru ca sa traiesti". Toate aceste responsabilitati ne trec prin minte. Fata noastra se schimba atunci instantaneu si devine serioasa.

Libertatea pe care o cautam este libertatea de a fi noi insine, de a ne exprima liber. Dar daca ne uitam la vietile noastre, vom vedea ca in majoritatea timpului actionam doar pentru a le fi pe plac altora, pentru a fi acceptati de ceilalti, in loc sa ne traim viata si sa ne facem pe plac noua insine. Dupa cum putem vedea in toate societatile din lume, dintr-o mie de oameni, 999 sunt complet "civilizati".

Cel mai rau este ca marea majoritate a oamenilor nu sunt constienti de faptul ca nu sunt liberi. Exista inlauntrul fiecarui om ceva care ii sopteste ca nu este liber, dar el nu intelege despre ce este vorba si de ce nu este liber.

Drama majoritatii oamenilor este ca ei isi traiesc vietile si nu descopera niciodata ca Judecatorul si Victima le conduc mintea, si de aceea nu au nicio sansa de a fi liberi. Primul pas catre propria libertate este luciditatea. Pentru a rezolva o problema, este necesar sa o constientizam mai intai.

Constientizarea este intotdeauna primul pas deoarece daca nu esti constient, atunci nu poti transforma nimic. Daca nu esti constient ca mintea ta este plina de rani si de emotii otravite, nu poti incepe sa cureti si sa vindeci ranile si vei continua sa suferi.

Nu avem niciun motiv pentru a suferi. Daca am fi constienti, ne-am putea revolta si am putea spne: "Gata!". Putem incepe oricand sa cautam o modalitate prin care sa ne vindecam si sa ne transformam visul personal.

De aceea, este important sa devenim stapanul propriului nostru vis; asa se explica de ce toltecii au devenit maestri ai viselor. Viata ta este manifestarea visului tau; este o opera de arta. Daca nu-ti mai place visul, poti sa-ti schimbi viata oricand. Maestrii visului fac din viata o capodopera; ei controleaza visul facand alegeri constiente. Orice alegere are consecinte, si un maestru al visului este constient de consecinte.

A fi toltec este un mod de viata. Este modul de viata in care nu exista conducatori si supusi, in care fiecare isi are propriul adevar si isi traieste propria realitate. Un toltec devine intelept, devine natural si devine liber din nou.

Una din functiile creierului nostru este aceea de a transforma energia materiala in energie emotionala. Creierul nostru este o uzina de emotii. Libertatea pe care o cautam inseamna sa ne folosim mintea si corpul pentru a ne trai propria viata, nu sa traim viata unui sistem de convingeri.

Exista trei modalitati de a deveni liberi:

-Prima este aceea de a deveni constienti de cine suntem cu adevarat, cu toate posibilitatile aferente. Este necesar sa facem un inventar al tuturor convingerilor si limitarilor noastre, al tuturor legamintelor pe care le-am facut candva, si prin acest proces putem incepe transformarea noastra. Orice om poate atinge maiestria transformarii prin inlocuirea legamintelor bazate pe frica, ce produc suferinta, si asta doar prin reprogramarea mintii. Una din caile de atingere a acestei maiestii consta in explorarea si adoptarea unor convingeri alternative, cum ar fi spre exemplu Cele Patru Legaminte.

-A doua modalitate este aceea de a ne controla emotiile, astfel incat sa nu mai generam emotii care sunt starnite de frica. Daca ne-am contempla mintea si am observa ca este bolnava, am putea descoperi ca exista un tratament. Suferinta nu este necesara. Mai intai, este necesar sa ne deschidem ranile emotionale prin intermediul adevarului (adevarul este ca un bisturiu), dupa care vom putea scoate otrava si ne vom putea vindeca ranile complet. Cum putem face acest lucru? Simplu: trebuie sa-i iertam pe cei care au gresit fata de noi, nu neaparat pentru ca merita sa fie iertati, ci pentru ca noi ne iubim pe noi insine atat de mult incat nu dorim sa mai platim pentru nedreptatea comisa de altii. Iubirea este singura modalitate de vindecare.
Necazul este ca cei mai multi oameni isi pierd controlul emotiilor. Emotiile sunt cele care controleaza comportamentul uman, nu omul este cel care controleaza emotiile. Atunci cand ne pierdem controlul, noi spunem lucruri pe care nu am fi dorit sa le spunem si facem lucruri pe care nu am fi dorit sa le facem. De aceea este atat de important sa devenim impecabili in gandire si in vorbire, transformandu-ne astfel intr-un luptator spiritual. Noi trebuie sa invatam sa ne controlam emotiile astfel incat sa avem suficienta putere personala pentru a ne transforma legamintele bazate pe frica, pentru a scapa din iad si a ne crea raiul nostru personal.

-O a treia solutie este asa-numita initiere prin moarte, pe care o regasim in numeroase traditii si scoli ezoterice din lume. Este vorba de o moarte simbolica, dar pentru aceasta este necesar un mare curaj si sa fim foarte puternici.

Poate ca nu putem scapa de destinul de a fi oameni, dar avem la dispozitie totusi doua optiuni: de a ne bucura de destinul nostru sau de a suferi din cauza lui. A suferi, sau a iubi si a fi fericiti.