Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul
unui vartej de emotii, acele emotii care fac ochii sa
straluceasca, oftatul sa surada,
si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si
indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si
de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine
nu raspunde chiar daca cunoaste raspunsul.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intodeauna ca
"a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire
splendida.
Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in
fiecare zi...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
Am citit pe sarite mai multe dintre cugetarile tale, si am tinut neaparat sa-ti scriu impresia pe care mi-au lasat-o.
Sunt surprins de felul sincer si simplu in care ti-ai expus gandurile, de profunzimea lor.
De cativa ani fac si eu ce faci si tu, iar in urma studiilor din domenii variate, iti pot spune ca un singur lucru il vad diferit:
acela ca oricat ai incerca SINGUR sa faci o schimbare radicala in bine, iti este imposibil sa o faci in mod desavarsit.
Ai vorbit si despre "divin" la un moment dat.
Ei bine, concluzia la care am ajuns in toti anii ce au trecut este ca omul are nevoie de "divin" pentru a dezvolta si pastra un obicei bun.
Un amanunt folositor in acest sens este difernta dintre esenta doctrinei crestine in comparatie cu restul doctrinelor orientale si nu numai. Diferenta este ca un crestin are un mantuitor(care evident il aujuta si il salveaza in final de la moarte), fata de omul care singur trebuie sa munceasca la desavarsirea lui, pentru ca in final prin meritele proprii sa atinga vesnicia.
In toate cazurile totul se rezuma la viata.
Din toate timpurile se poate observa lupta pentru "inca o clipa de viata" in momentul in care persoana se afla pe pragul mortii.
Astfel rasuna in istorie o intrebare a lui Pilat din Pont adresata Celui pe care urma sa il judece: "Ce este adevarul" plecand fara sa mai asculte raspunsul...
Iar raspunsul se regaseste complet, fiind dat celor ce au avut rabdare sa-L asculte: Ioan 14:6 "Isus i-a zis:Eu sunt calea, adevarul si viata."
Pentru a ma departa de ideea pe care am inceput-o voi exprima parerea personala tot printr-un citat: Luca 28:26,27 "26Cei ce-L ascultau, au zis:Atunci cine poate fi mantuit? 27Isus a raspuns: Ce este cu neputinta la oameni, este cu putinta la Dumnezeu".
Astfel, inchei deja lunga mea parere, cu speranta ca printre numeroasele carti care sa te inspire si sa te dezvolte sa fie si cea mai citita carte din lume: Biblia (asta daca nu cumva ai descoperit-o deja)
Multumesc pt rabdare si pt dechiderea dovedita in blog
(Adresa mea uzuala de mail este:crisanalexandru@yahoo.com)
Ai grija ce-ti doresti caci s-ar putea sa se indeplineasca! Cu ndragoste Alex Holban
Post a Comment