Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul
unui vartej de emotii, acele emotii care fac ochii sa
straluceasca, oftatul sa surada,
si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si
indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si
de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine
nu raspunde chiar daca cunoaste raspunsul.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intodeauna ca
"a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire
splendida.
Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in
fiecare zi...
Saturday, April 12, 2008
Saturday, April 5, 2008
Iubeste-ti viata si libertatea!
Ce anume este un vis? Este o speranta optimista, o aspiratie, o viziune, un ideal. Ce este o tinta? Este un obiectiv - un vis caruia i s-a atasat o data. Ce este un risc? Este posibilitatea de a pierde. Toate acest cuvinte joaca un rol in viata unui om. Cand aveti visuri si obiective si va asumati riscuri, asta se citeste in scanteierea ochilor, in zambet, in energia deosebita si in mersul vioi. Daca nu exista, apar alte semne - plictiseala, lipsa entuziasmului, nivelul scazut al energiei.
Asumarea riscurilor si stabilirea obiectivelor sunt subiecte pe care oamenii le abordeaza foarte des, dar, in ciuda acestui fapt, multi neglijeaza sa le puna in aplicare.
V-ati intrebat cum creste un homar, desi carapacea lui este atat de dura? Homarul stie din instinct ca trupul sau este strivit si isi leapada carapacea la anumite intervale de timp. Dar gaseste dinainte un loc sigur, in care se adaposteste. In timpul procesului isi expune vederii membrana moale si roz, care se intareste in final, transformandu-se in urmatoarea carapace. Fara acest invelis protector, homarul este, evident, vulnerabil. Se poate strivi de un recif de corali sau poate fi mancat de o alta faptura a marii. Ca sa creasca, homarul isi risca viata!
Avem de invatat o lectie importanta de la homari - trebuie sa riscam, la randul nostru, pentru a progresa, pentru a ne schimba. Si oamenii stiu cand carapacea lor este prea stramta. Sunt furiosi, inspaimantati, plictisiti, sufocati sau gasesc ca viata este lipsita de orice farmec. Inainteaza nefacand altceva decat sa supravietuiasca, scartaind din toate incheieturile, continuand sa se inabuse sub vechea lor carapace, pierzandu-si eficienta. Poate ca se simt in siguranta, dar li se intampla rareori ceva nou. Insa, chiar daca acest lucru se petrece, el este urmarea unei hotarari luate de altcineva. Si din acest motiv s-ar putea sa nu fie in interesul lor.
Exista oameni care inteleg mult mai bine natura schimbarilor subtile, necesare pentru a putea trai viata pe care si-o doresc. Neavizatii ii cred norocosi. Dar adevarul este ca isi fac singuri norocul. Actioneaza metodic, urmarindu-si realizarea obiectivelor si a visurilor. Isi dau seama ca este necesar sa-si lepede carapacea multumirii de sine si sa riste.
De ce se tem oamenii sa-si asume riscuri?
1.Deoarece sunt cel mai adesea inlantuiti de obiceiuri si confort. Astfel, ei se concentreaza mai mult asupra dificultatilor si nu asupra solutiilor.
2.Deoarece nu accepta schimbarile pentru ca traiesc respectand reguli de tipul "trebuie" si "ar trebui".
3.Deoarece le este teama sa nu greseasca. Multi nu inteleg ca oamenii de succes fac nenumarate greseli pe drumul catre atingerea tintei. Orice pictor strica multe panze.
4.Deoarece multi nu reusesc sa-si rezolve problemele personale, ceea ce ii face adesea nefericiti. Bineinteles ca este mai simplu sa te plangi si sa te complaci in postura victimei decat sa accepti responsabilitatea. Dar, pe termen lung, esti condamnat la suferinte si multe insatisfactii.
5.Deoarece le este teama de necunoscut. Numai ca frica este o parte a evolutiei. Atata timp cat o sa ne extindem domeniul de actiune si o sa progresam, o sa ne temem intotdeauna, mai mult sau mai putin, de nou si de necunoscut.
6. Deoarece nu au sprijin si sustinere morala din partea celor apropiati.
Pentru a ne realiza un nou obiectiv este nevoie de un alt nivel de cunoastere. Avem nevoie sa fim in preajma oamenilor cu gandire pozitiva si progresista, a oamenilor care isi infrunta teama de necunoscut, a celor care actioneaza, chiar daca nu stiu toti pasii spre succes.
Atunci cand ne iubim viata si libertatea, suntem dispusi sa actionam si sa invatam din actiunile noastre. Drumul poate fi uneori lung, dar calatoria va fi fascinanta.
Asumarea riscurilor si stabilirea obiectivelor sunt subiecte pe care oamenii le abordeaza foarte des, dar, in ciuda acestui fapt, multi neglijeaza sa le puna in aplicare.
V-ati intrebat cum creste un homar, desi carapacea lui este atat de dura? Homarul stie din instinct ca trupul sau este strivit si isi leapada carapacea la anumite intervale de timp. Dar gaseste dinainte un loc sigur, in care se adaposteste. In timpul procesului isi expune vederii membrana moale si roz, care se intareste in final, transformandu-se in urmatoarea carapace. Fara acest invelis protector, homarul este, evident, vulnerabil. Se poate strivi de un recif de corali sau poate fi mancat de o alta faptura a marii. Ca sa creasca, homarul isi risca viata!
Avem de invatat o lectie importanta de la homari - trebuie sa riscam, la randul nostru, pentru a progresa, pentru a ne schimba. Si oamenii stiu cand carapacea lor este prea stramta. Sunt furiosi, inspaimantati, plictisiti, sufocati sau gasesc ca viata este lipsita de orice farmec. Inainteaza nefacand altceva decat sa supravietuiasca, scartaind din toate incheieturile, continuand sa se inabuse sub vechea lor carapace, pierzandu-si eficienta. Poate ca se simt in siguranta, dar li se intampla rareori ceva nou. Insa, chiar daca acest lucru se petrece, el este urmarea unei hotarari luate de altcineva. Si din acest motiv s-ar putea sa nu fie in interesul lor.
Exista oameni care inteleg mult mai bine natura schimbarilor subtile, necesare pentru a putea trai viata pe care si-o doresc. Neavizatii ii cred norocosi. Dar adevarul este ca isi fac singuri norocul. Actioneaza metodic, urmarindu-si realizarea obiectivelor si a visurilor. Isi dau seama ca este necesar sa-si lepede carapacea multumirii de sine si sa riste.
De ce se tem oamenii sa-si asume riscuri?
1.Deoarece sunt cel mai adesea inlantuiti de obiceiuri si confort. Astfel, ei se concentreaza mai mult asupra dificultatilor si nu asupra solutiilor.
2.Deoarece nu accepta schimbarile pentru ca traiesc respectand reguli de tipul "trebuie" si "ar trebui".
3.Deoarece le este teama sa nu greseasca. Multi nu inteleg ca oamenii de succes fac nenumarate greseli pe drumul catre atingerea tintei. Orice pictor strica multe panze.
4.Deoarece multi nu reusesc sa-si rezolve problemele personale, ceea ce ii face adesea nefericiti. Bineinteles ca este mai simplu sa te plangi si sa te complaci in postura victimei decat sa accepti responsabilitatea. Dar, pe termen lung, esti condamnat la suferinte si multe insatisfactii.
5.Deoarece le este teama de necunoscut. Numai ca frica este o parte a evolutiei. Atata timp cat o sa ne extindem domeniul de actiune si o sa progresam, o sa ne temem intotdeauna, mai mult sau mai putin, de nou si de necunoscut.
6. Deoarece nu au sprijin si sustinere morala din partea celor apropiati.
Pentru a ne realiza un nou obiectiv este nevoie de un alt nivel de cunoastere. Avem nevoie sa fim in preajma oamenilor cu gandire pozitiva si progresista, a oamenilor care isi infrunta teama de necunoscut, a celor care actioneaza, chiar daca nu stiu toti pasii spre succes.
Atunci cand ne iubim viata si libertatea, suntem dispusi sa actionam si sa invatam din actiunile noastre. Drumul poate fi uneori lung, dar calatoria va fi fascinanta.
Subscribe to:
Posts (Atom)
